Menu

Temnita Reghinului

Mulţi reghineni nu-şi cunosc istoria municipiului aproape deloc. Ştiu doar date 
istorice, de obicei smulse din contextul lor, dar istoria adevărată puţini o cunosc. Motiv pentru care, am încercat pentru cititorii revistei „Reghinul Nostru” să aflăm concluziile de o viaţă ale cercetărilor profesorului Ioan Costea, într-un serial dedicat istoriei municipiului. Tema episodului I este „Temniţa Reghinului”.
În anul 1425, orașul Reghin a fost ridicat la rang de oppidum (centru economic, politic, religios și militar, constituind un început de oraș), statut pe care l-a avut până în anul 1863. Odată cu 
ridicarea Reghinului la acest statut, localitatea a primit şi dreptul de judecată, realizat de o serie de magistraţi ce funcţionau pe lângă primărie şi care îşi exercitau meseria pe baza ordonanţelor şi legilor emise în acele vremuri de consiliul local. În acelaşi timp, conducerea locală a construit şi o instituție corecțională în care să îşi ispășească pedeapsa persoanele condamnate la privațiune de libertate. Temniţa Reghinului a fost construită pe strada Capelei de Jos, astăzi cunoscută sub denumirea de strada Liliacului, şi a fost aşezată strategic pe un pârîu ce izvora din Pădurea „Friciului” denumit ulterior și „pârîul temniţei”, care se varsă în Canalul Morii. Temniţa nu era una comună. Avea mai multe celule care erau utilizate pentru sentințe de scurtă durată. Pentru perioade îndelungate de timp, sentinţa era ispășită la Bistriţa-Năsăud, în timp ce Reghinul plătea o cotă parte din întreţinerea deţinuţilor. „Însă temniţa nu a fost prea aglomerată deoarece
abaterile de la legile vremii se sancţionau în primul rând prin acţiuni preventive. Sistemul preventiv funcţiona astfel: dacă, de exemplu, după hotărârea consiliului, se stabilea că la data de 1 octombrie se culeg viile, iar cineva era surprins că începea mai repede culesul, primea 25 de vergele la fund în centrul oraşului în piaţă. Existau furtişaguri, iar hoţii prinşi primeau la fel 25 de vergele la fund; sau cetăţenii care nu îşi duceau gunoiul pe câmp în termenul stabilit, corecţia ajungea până la 40 de bătăi vergele la „Banca Sudori”, cum i se spunea acestei proceduri ” explică istoricul Ioan Costea.
În faţa temniţei exista, în anii 1800, un pod de lemn care a fost inundat de mai multe ori de-a lungul anilor. Motiv pentru care, s-a realizat o amenajare edilitară subterană la vremea aceea pentru drenarea apei pe pârâul Morii, unde existau în acele vremuri morile oraşului. „Prin urmare, nu este vorba de un buncăr ascuns aşa cum mai speculează unele persoane neştiutoare” explică
profesorul Costea.

În secolul al XVIII-lea mai exista pe lângă temniţă, o gheretă cu obiect de activitate de arest preventiv, destinată personelor condamnate care tranzitau instanţa de judecată, fiind deţinute pe o perioadă de 24 de ore. Această gheretă se aşeza de regulă în faţa casei primarului sau în curtea acestuia, de la caz la caz.

„O cronică din 1806 povesteşte faptul că primarul Wagner a transportat o astfel de gheretă de la fostul său predecesor primar, cu 5 perechi de boi. Gheretă pe care fiecare primar o deţinea în
gestiune pe toată perioada mandatului său. Într-o altă cronică este amintit faptul că în anul 1801, Reghinul obţine
reconfirmarea dreptului de judecată pe „viaţă şi pe moarte”, care însemna dreptul la execuţie.

Din documentele vremii reiese faptul că ultima condamnare la moarte care a avut loc în Reghin, în temniţa oraşului, este datată în 29 ianuarie a
anului 1805. Atunci au fost spânzuraţi baronul Iacob Heisch, împreună cu mama sa, pentru “omor de tată şi soţ” explică Ioan Costea. Însă, de regulă condamnările la închisoare nu erau foarte multe, atât din cauza sistemului de prevenţie cât şi datorită costurilor de întreţinere cu deţinuţii. Astfel, cei care nu comiteau fapte penale foarte grave aveau şansa să facă o întâmpinare la Curtea de Apel care în acele vremuri era la Bistriţa Năsăud şi chiar la Sibiu, unde se analizau hotărârile judecătoriei din Reghin. „Aceste lovituri de vergea au fost un fel de constrângere extra-economică, ceea ce însemna că în timp, educaţia în Reghin nu a fost făcută doar prin carte şi cu vorbă bună, că nu a mers şi atunci s-a folosit puterea
exemplului, pentru a ruşina şi disciplina populaţia” constată profesorul Costea.

Despre profesorul Ioan Costea

Profesorul Ioan Costea şi-a dedicat toată viaţa pasiunii sale, devenind un diplomat în istorie şi filozofie, în special în istoria Reghinului. Deşi este născut în Teiuş-Alba, şi-a legat viaţa de „oraşul viorilor” încă din anul 1968, când a ocupat catedra de istorie-ştiinţe sociale a Liceului „Petru Maior” din Reghin, unde a lucrat peste trei decenii. A publicat peste 130 de studii, articole şi comunicări, în special de istorie şi analiză social-politică şi psihico-pedagogice, legate de Reghin. Profesorul Costea este un istoric care s-a remarcat prin acurateţea demersului ştiinţific şi prin sinceritatea abordării celor mai controversate pagini ale istoriei Reghinului, dovadă stând cele 8 volume scrise despre oraşul care l-a adoptat: ”Reghinul, un oraş ardelean în vâltoarea Istoriei: Revoluţia de la 1848”, „Străzile Reghinului, ediţia I-a”, „Străzile Reghinului, ediţia a II-a”, „Economia rurală în regiunea Reghin”, „Monografia Avântul Reghin-fotbal şi onoare”. În colaborare, a lucrat la „Albumul ilustrat Reghin-România” care a apărut în anul 1994 şi bineînţeles a publicat antologia „Reghin, destin şi istorie” în două ediţii. Cea din urmă a fost scrisă după mai bine de trei decenii de căutări, studii şi analize profunde transcrise cronologic în cea mai complexă sinteză a evoluţiei istorice a localităţii, carte ce l-a consacrat definitiv în rândul personalităţilor reghinene. 

 

back to top

ULTIMELE ARTICOLE ADAUGATE

REGHINUL IN IMAGINI

Un Reghin infloritor
ZILELE BIBLIOTECII
Comorile din jurul Reghinului intre mit si adevar
MARIA GRAMA, UN GLAS CE ARE MENIREA DE A DUCE MAI DEPARTE CEEA CE SUNTEM
Temnita Reghinului
PRIMUL AVION SMURD DE ASTAZI OPERABIL
RADU TUCULESCU CUCERESTE ITALIA
DEZBATERE PUBLICA PRIVIND BUGETUL REGHINULUI
BOGDAN STAVILA VREA SA CONFIRME LA ECHIPA MARE DE LA DINAMO BUCURESTI
ADI MOLNAR REVINE LA REGHIN
ASTAZI: RECITAL DE PIAN
Arderea miriştilor, vegetaţiei uscate şi a resturilor vegetale
Două echipe mureșene față în față în sferturile de finală ale Cupei României la futsal
MIHAELA POP - DE PE SCENA DIRECT PE PODIUMUL DE MODA
ROXANA SUCIU, REGHINEANCA CU DIMENSIUNI APROAPE DE PERFECTIUNE
Noapte in flacari la Bistra-Muresului
CAMPANIA UMANITARA NORA CHIFOR
Ilie Frandas, protectorul cartilor vechi
ACTIVITATEA INSPECTORATULUI TERITORIAL DE MUNCA MURES
Paula Rusu
PRIMUL STRAND DE LUX LA REGHIN
Ziua Culturii nationale la Reghin
IULIA IUONAŞ, UN COPIL CARE OFERĂ VIAŢĂ SPAŢIULUI PUBLIC
CONFISCARI DE MATERIAL PIROTEHNIC LA REGHIN
HORATIU FORGACI UN CAMPION FARA "DACA", "DAR" SAU "POATE"
De vorba cu Maria Neag
Arestari in cazul furturilor din Breaza
 Editia a VII-a a Cupei Mirona a întregit familia dansului sportiv la Reghin
CAMPANIA DE AJUTORARE PENTRU NORA CHIFOR
ZEITA FRUMUSETII, ANCA POP, SE DESTAINUIE REGHINENILOR
Disparitie
Moment Solemn in Jandarmeria Mureseana
FII SATULUI IN HABIC
UNIREA PRINCIPATELOR SARBATORITA SI LA REGHIN
UN REGHINEAN ARE SANSA SA DEVINA CAMPION NATIONAL LA CULTURISM
NOI GRADATII DE ZIUA POLITIEI LA REGHIN
LOREDANA COFARI: AM AJUNS ACOLO UNDE AM VISAT
MARIUS PORTIK CEL CARE A RIDICAT STACHETA IN MEDIA LOCALA
Politia Locala la Raport pe anul 2012
Filmul sfarsitului