Menu

PESTE 4 MILIOANE DE INSTRUMENTE PRODUSE LA REGHIN

 

Fabrica de Instrumente muzicale Hora S.A., a început producţia de instrumente muzicale din lemn la scară industrială în 1951, ajungând, în 63 de ani de existenţă, cea mai mare fabrică de instrumente muzicale din Europa şi, binenţeles unica şcoală practică de construcţie a instrumentelor muzicale pentru toţi lutierii care azi construiesc instrumente muzicale la Reghin. În şase decenii a fost condusă de cinci directori: Boianciuc Roman (1951-1953), Stan Vasile(1953-1956), Bodo Carol (1956-1959), Stan Vasile (1959-1964), ing. Tău Eugen (1964-1967) şi ing. Bâzgan Nicolae (1967-2014). ,,Filozofia noastră a rămas neschimbată încă de la început. Să furnizăm instrumente de calitate superioară la preţuri competitive. Să oferim clienţilor noştri ceea ce ne-am dori, dacă am fi în locul lor”, a declarat Nicolae Bâzgan, directorul care conduce frâiele fabricii din 1967. Conform statisticilor, din 1951 şi până la finalul anului 2012, fabrica a produs peste 4.127.486  instrumente din lemn (cu corzi ciupite, de tipul chitarei şi mandolinei), cu corzi lovite (de tipul ţambalului), şi instrumente cu corzi frecate-toate instrumentele cu arcuş, vioară, violă, violoncel şi contrabas.   

Cum s-au născut viorile la Reghin? 

Acum 150 de ani, o orchestră simfonică constituia o raritate. Cu 300 de ani în urmă nu exista pianul, iar acum 480 se năştea prima vioară. După cel de-al doilea război mondial, în cadrul operei de reconstrucţie a ţării, beneficiind în zona Reghinului de lemn de rezonanţă şi de o bogată tradiţie în tâmplărie, s-a înfiinţat în 1951 fabricaţia pe scară industrială a instrumentelor muzicale, de la prelucrarea primară a lemnului în şindrilă şi cherestea sau cea secundară în mobilier, case, rotărie, butoaie şi s-a trecut spre artă, la fabricarea viorii. Maistrul Roman Boianciuc, ajutat de trei tâmplari: Barra Francisc, Mihaly Alexandru, Hajdu Dominic şi soţia sa Boianciuc Alexandrina, au reuşit să producă în primul an 35 de viori, în vechiul sediu al Cooperativei Lemn-Metal Reghin de pe strada Călăraşilor. 

În anul următor, producţia a crescut şi s-au fabricat şi primele chitare. O contribuţie însemnată a avut şi Alexandru Apăteanu, lutier născut la Dorohoi şi care a lucrat şi în Târgu-Mureş. Pentru realizarea primelor instrumente la Reghin, în anul 1954, maistrul Roman Boianciuc, a primit titlul de Laureat al premiului de Stat. S-a ajuns ca an de an numărul instrumentelor muzicale cât şi diversitatea, lor să crească. În 1953 se fac primele mandoline, iar în 1954 se produc primele jucării muzicale (mandoline, balalaici). Creşterea producţiei şi a sortimentelor duce în 1954 la mutarea în imobilul din strada Axente Sever nr.7 (fosta Cantină IRUM), unde va funcţiona timp de 12 ani, până în decembrie 1965.

În 1959, apar primele probleme datorită conducerii incompetente a fostului şef de secţie, Bodo Carol şi se punea chiar problema desfiinţării secţiei. Noul şef de secţie Stan Vasile, numit în 1959, a fost un mare iubitor al lemnului, bun profesionist şi mare entuziast, ce a reuşit să mobilizeze colectivul şi să recupereze pierderile moştenite de la vechea conducere.

 S-a lucrat cu pasiune, cu abnegaţie, chiar şi cu un soi de patriotism local pentru recuperarea producţiei raportate în plus şi astfel s-a reuşit ca în 1961 să se revină la normal. Merită remarcaţi pentru acestea Stan Vasile, Peterfi Aurel, Bunuş Petru, Maroscher Augustin, Szabo Nicolae, Peterfi Avram, Moldovan Iuliu, Nagy Ludovic, Szabo Bela, Perhalt Carol, Moldovan Gavril, Moga Clara, Szilveszter Irina, Dani Ladislau, Gheţi Domniţa, Koos Gheorghe, Barabaş Mihai, Heilinger Ştefan, Bucin Vasile, Biro Arpad şi mulţi alţii. Ca urmare a hotărârii ministerului, în 1961 I.F.I.L, Reghin preia producţia instrumentelor muzicale cu coarde (viori, viole, violoncele, contrabaşi, mandoline, banjo, ţambale mici, cobze, cutii şi arcuşuri), de la Fabrica de instrumente muzicale „Doina” din Bucureşti. Până în 1961 producţia la Reghin se desfăşoară artizanal şi asta în special datorită faptului că oraşul nu ducea lipsă de meseriaşi buni. În anul 1964, la conducerea fabricii este numit ing. Eugen Tău, iar odată cu apariţia în I.F.I.L Reghin a unor cadre de specialitate, cu pregătire superioară, preocupările pentru promovarea noului în producţie încep să se facă simţite. 

Apar noi şabloane, noi scule, noi mecanizări şi, în final, produse noi mai bune şi mai ieftine. Datorită legislaţiei favorizante, mişcarea de inovaţii şi invenţii a luat un puternic avânt. Au fost concepute şabloane, scule şi maşini specifice care au contribuit substanţial la mecanizarea producţiei. Printre inovatorii fruntaşi îi amintim pe: Boianciuc Roman, Bunuş Petru, Peterfi Aurel, Heilinger Ştefan, iar ca inventator pe Szotyori Mihai, cu maşina de frezat melcul gâtului de vioară.

 Creşterea producţiei de instrumente muzicale a impus mutarea fabricii, în decembrie 1965, într-o clădire nouă, pe platforma C.I.L Reghin, unde va funcţiona până în anul 1970. Colaborarea cu I.C.P.I.L Bucureşti în domeniul acusticii instrumentelor muzicale, iniţiată de dr. Ing. Nicolae Ghelmeziu şi fizician Paul Beldie, a condus la afirmarea performanţelor instrumentelor muzicale fabricate la Reghin, atât în plan intern, la Filarmonici şi Conservatoare, cât şi internaţional, prin participarea la diferite concursuri sau târguri. O dată cu rezolvarea finisării instrumentelor muzicale cu lacuri indigene (nitrocelulozice), de către un colectiv condus de ing. Tău Eugen şi ing. Bâzgan Nicolae, numărul comenzilor la export a înregistrat un salt spectaculos. Datorită sprijinului primit din partea conducerii MEF, atât în ceea ce priveşte dotarea, cât şi posibilităţile de documentare, conducerea fabricii de instrumente a reuşit prin forţe proprii să se ridice la nivelul cerut de piaţa mondială. Participarea cu sprijinul MEF a unor lutieri din cadrul fabricii la concursuri internaţionale de lutieri de la Liege (Belgia) şi Poznan (Polonia), au fost câteva exemple că s-a dat startul afirmării producţiei româneşti de instrumente muzicale în lume. 

În 1970, rentabilitatea Fabricii de instrumente era de 28,8%.

La începutul anului 1967, la conducerea fabricii e numit ing. Bâzgan Nicolae, în locul ing. Tău Eugen, care devine inginer şef. În acelaşi an conducerea de partid şi de stat a pus problema rentabilizării produselor cu pierdere de fabricare în economie. În 1970, rentabilitatea Fabricii de instrumente din Reghin era de 28,8%. Mişcarea de inovaţii a funcţionat din plin, ea fiind susţinută şi impulsionată de conducerea fabricii. Roadele au fost benefice, producţia şi productivitatea au crescut mereu, costurile au scăzut, iar calitatea s-a îmbunătăţit. Însă creşterea producţiei şi a sortimentelor a ridicat probleme de organizare, astfel că, în 1970, conducerea beneficiază de o nouă fabrică cu capacitate dublă de producţie şi o suprafaţă de 3528 de mp. ,,A fost perioada când s-a dezvoltat pe lângă fabricaţia tradiţională şi producţia de cutii şi arcuşuri pentru solist şi orchestră, chitare electrice şi produsele lutieriei tradiţionale. În 1970 s-a adoptat în producţie conturul viorii 4/4, după modelul Stradivarius din 1709. Această schimbare a marcat începutul exportului masiv de viori, modelul abandonat nefiind agreat pe piaţa mondială”, a explicat directorul fabricii, Nicolae Bâzgan. Acţiunea de mecanizare a operaţiilor manuale de inovare şi raţionalizare continuă la fabrica de instrumente muzicale din Reghin, astfel, cu contribuţia şi iniţiativa directă a şefului de fabrică ing. Bâzgan Nicolae, au fost asimilate în producţie noi tipuri de instrumente muzicale şi accesorii, precum. Chitara cu 12 corzi Apollo, chitara Constanţa, chitarele electrice Titan, Atlas, Vega, Triumf, şi Jupiter bas, ţitera, banjoul, chitare pentru copii, xilofon cu 1, 1,5 şi 2 octave, instrumente educaţionale, chitara Laura, viorile 1/8, 1/10, 1/16, chitara de solist Cristal şi Regun, ukulele, bouzouki, instrumente mulate, corzi, arcuşuri etc. 

Ca urmare a creşterii nivelului de comenzi, în 1980, se dă în funcţiune o nouă fabrică de instrumente muzicale cu o suprafaţă de 6012 mp şi o capacitate dublă de producţie, dar construită şi dotată după restricţiile  de economie de după cutremurul din 1977. Fabrica nu avea niciun birou şi nici utilaje din import. În anul 1981 au apărut primele greutăţi în producţie datorită renunţării unor clienţi străini la comenzile date. Pentru acoperirea capacităţilor de producţie s-au făcut diferite obiecte din lemn: cutii, ceasuri, mic mobilier şi diverse jucării, pe lângă producţia de bază. ,,Tocmai în acea perioadă, la începutul anilor `80, a început şi acţiunea de forţare a exportului pentru plata datoriei externe. Concomitent s-au redus cotele la energie, gaz, benzină. Dar, prin eforturi deosebite, am reuşit în scurt timp să ne acoperim capacităţile de producţie cu comenzi de instrumente muzicale”, a precizat cel mai longeviv şef de secţie şi director al fabricii de instrumente muzicale, Nicolae Bâzgan.

Revoluţia a adus fabricii privatizarea prin MEBO

Dacă în 1985 fabrica producea 102.449 instrumente, în 1990, fabrica a înregistrat o producţie de doar 89.194 bucăţi, adică cu 13.225 instrumente mai puţin, motiv că democraţia a marcat un declin al producţiei, datorită adoptării programului de lucru de 5 zile pe săptămână şi a pensionării înainte de termen, cu Decretul 50/1990, a celui mai valoros detaşament de muncitori şi tehnicieni, când conducerea fabricii a pierdut atunci din efectiv.  O dată cu separarea din cadrul I.P.L (Amis), a fabricii de instrumente muzicale, în 1991, şi transformarea în HORA S.A., acest declin este stopat şi începe redresarea. Structurile birocratice create (C.I.S. şi C.A.) tocau banii şi timpul conducerilor executive. Motiv pentru care, în 1994, conducerea fabricii a decis să scape de C.I.S. prin privatizarea MEBO. Luând soarta în propriile mâini, conducerea a dezvoltat un mare program investiţional, care a vizat încălzirea cu deşeuri lemnoase, prepararea şi economisirea energiei pneumatice, alimentarea cu energie electrică şi apă potabilă, noi tehnologii de lucru, mecanizări şi automatizări ale operaţiilor. Şi-au adus contribuţia la realizarea acestui program ing. Man Dorin, ing. Dan Nicolae, Puşcaş Simion, Borda Ioan, Mariş Florin, Ciucă Andronic, Milăşan Vasile, Halaţiu Ioan, Peşcăruş Aurel, Puşkaş Peter, Milăşan Eugen etc. 

 

,,Hora” vrea să devină cel mai important furnizor de naiuri din Europa

 

Momentan, Fabrica Hora S.A. confecţionează peste 200 de tipuri de instrumente muzicale  şi peste 300 de tipuri de accesorii pentru instrumente muzicale, şi şi-a propus să devină cel mai important furnizor de naiuri din Europa, conform directorului general al societăţii Nicolae Bâzgan. ,,Ne-am propus să devenim cel mai important furnizor de naiuri din Europa. Momentan producem şi naiuri pentru copii şi naiuri pentru concerte, acoperim toată plaja începând de la naiuri alto până la nai bas sau chiar nai sub-bas”, a precizat Nicolae Bâzgan.  Fabrica din Reghin produce lunar circa 200 de naiuri, confecţionate atât din lemn exotic precum abanosul şi bambusul, cât şi din esenţe autohtone gen: paltin, salcâm, fag, păr, prun şi cireş.  Printre artiştii de talie naţională şi internaţională care concertează cu naiuri confecţionate la HORA S.A., se regăsesc maestrul Gheorghe Zamfir, care deţine un nai gigant, confecţionat la Reghin din 54 de tuburi, artiştii Radu Simion şi Cornelia Tihon.  Iar printre artiştii români care cânta cu instrumentele fabricate la HORA SA. se numără: Victor Socaciu, Maria Gheorghiu, Florin Săsărman, Magda Puşcaş, Angela Kis Mariaşiu, Silvan Stâncel etc. 

 

Astăzi, SC HORA SA. Reghin este o societate cu capital sută la sută românesc, are 274 de angajaţi, a realizat, în 2012 o cifră de afaceri de 20.500.000 lei şi exportă 85% din producţie în 30 de ţări ale lumii. 

Robert MATEI                                    

 

 

 

back to top

ULTIMELE ARTICOLE ADAUGATE

REGHINUL IN IMAGINI

MELINDA MOLNAR IN SLUJBA PACIENTULUI
Roxana Marian: "As poza in Playboy”
SA FIE PRIMAVARA, PENTRU UN NOU INCEPUT!
MARIA BORZAN IN LUNA MARTIE
CAMPANIA DE AJUTORARE PENTRU NORA CHIFOR
LIVIU BOAR - CEL MAI LONGEVIV DIRECTOR DE ARHIVE DIN ROMANIA
PASTORALA DE SFINTELE PASTI 2013
LUCHIAN PANTEA, UN ACTOR NECONVENTIONAL
ASTAZI: RECITAL DE PIAN
ACCIDENT GRAV LA SUSENI
Doru Pop stindardul muzicii autentice romanesti
Romania ar putea interzice mai multe tipuri de tigari.
Irina Sular versus Luca Anamaria
Preotul protopop Teodor Beldean despre “Nasterea Domnului”
Antoniu Rusu o noua voce speciala
CONTINUA FURTURILE DE BRAZI
ARTA FOTOGRAFICA UN ALT MOD DE A PASI IN VIATA
TEATRUL PRINDE VIATA LA REGHIN
Doctorul Liviu Moraru s-a mutat printre îngeri
Asistenta telefonica a cetateanului
INVAZIA TATARILOR LA REGHIN
SCDCO Reghin vrea sa omologheze la Reghin o noua rasa
UN REGHINEAN ARE SANSA SA DEVINA CAMPION NATIONAL LA CULTURISM
ZEITA FRUMUSETII, ANCA POP, SE DESTAINUIE REGHINENILOR.
CONFERINTA DE INSTRUIRE A PRODUCATORILOR AGRICOLI LA REGHIN
Ziua Portilor deschise la Politia Reghin
S-A INTORS LA PRIMA DRAGOSTE: RADIO-UL
Elixirul frumusetii la "Felly"
Marcel Craciunescu un cantaret "hardjock”
Suspect de braconaj piscicol - identificat
Prof. Ioana Crișan a 5 ani de la întoarcerea  către  strămoși
Studenţii Fundatiei Laurentia au colindat Caminul de Varstnici
Muzeul etnografic din Reghin, membru în Asociația Muzeelor din Aer Liber
NAVALIREA TATARILOR LA REGHIN
 Editia a VII-a a Cupei Mirona a întregit familia dansului sportiv la Reghin
In atentia persoanelor cu dizabilitati si a apartinatorilor acestora
ACADEMICIANUL OVIDIU BOJOR LA REGHIN
Fumatul interzis în Reghin încă din 1780.
Viata lunga si multe realizari!
Rotary Club Reghin actioneaza in spirit de prietenie pentru comunitate