Menu

Paula Rusu

Singura jurnalistă din România care a primit binecuvântarea Papei Ioan Paul al II-lea, reghineanca Paula Rusu povestea într-un interviu că pe când avea 15 ani a vizionat un film despre o jurnalistă care realiza o superinvestigaţie. Atunci s-a hotărât că asta va face: jurnalism. A crezut în steaua ei şi a urmat Facultatea de Jurnalism din Cluj-Napoca, unde s-a străduit să îşi împlinească un vis și anume acela de a fi un nume respectat în media. După terminarea facultăţii a urmat un periplu pe la mai multe televiziuni, răspunzând de fiecare dată aceloraşi provocări şi reuşind, tot de atâtea ori, să se întreacă pe sine, spre marea ei mulţumire şi bucuria noastră, a celor de acasă, care îi urmăream cu emoţie evoluţia profesională. Şi, aşa cum ne-a obişnuit, recent a spus „da” unei noi provocări, şi anume unui proiect îndrăzneţ numit ,,România TV”, despre care Paula spune că ,,va rescrie traseul televiziunilor de la noi !”. Fără doar şi poate, Paula Rusu poate fi considerată un adevărat model al succesului în televiziune, motiv pentru care am provocat-o la un interviu în primul număr al revistei ,,Reghinul Nostru”, depre cum a ajuns o fată dintr-un burg săsesc să cucerească inimile a milioane de telespectatori.

Reporter: Te-ai născut într-un oraş fost burg săsesc, nici mare, nici mic, unde muntele îşi dă întâlnire cu câmpia şi unde apa mai are iz de cetină. Cum ai ajuns un jurnalist incontestabil tocmai în inima Bucureştiului? Povesteşte-ne traseul tău profesional!

Paula Rusu: Visam de când eram elevă la liceul “Lucian Blaga” din Reghin să ajung ziaristă. Mai greu a fost pâna cand mi-am convins profesorii că sunt „contaminată” cu „microbul” acestei meserii. La finalul facultăţii am ales să revin la Tîrgu-Mureş unde am început cu două luni de voluntariat în Staţia PRO TV, unde am petrecut apoi 7 ani, care au fost decisivi în formarea mea profesională. O întâmplare fericită mi-a adus o ofertă neaşteptată de la Antena 3. Vlad Petreanu, pe atunci redactor şef al staţiei de ştiri, m-a chemat la Bucureşti pentru a prezenta ştiri din oră în oră… Nu am negociat prea mult şi am plecat. Au fost 4 ani în care am învăţat politică mai mult decât orice şi am învăţat ce înseamnă să moderezi emisiuni având invitaţi de toate felurile, cu tot soiul de caractere ori porniri mai mult sau mai puţin creştineşti. Am dat şi niste bâlbe memorabile, pe care le găsiţi pe youtube dar, ce este cel mai important, am legat câteva prietenii frumoase. Însă la un moment dat nu m-am mai regăsit în politica editorială a postului şi am plecat. Pentru scurtă vreme am fost la TVR dar această insitutuţie m-a convins în mai puţin de jumătate de an că e încremenită în timp. Şi dacă credeţi că presiunile politice ar fi problema, vă spun că nu: problema televiziunii naţionale e blazarea celor care au puterea de decizie. Ca să muţi o hârtie dintr-o parte în alta ai nevoie de zile bune, ca să pun pe picioare un proiect de emisiune pe care l-am scris cu echipa mea în câteva zile, am avut nevoie de aproape două luni. Imaginaţi-vă că în prima zi în care am intrat în emisie şi am cerut regiei miscări de cameră, cadre noi, imagini în ferestre pe ecran, la sfârşitul emisiei era răscoală pe holuri. Ieşiseră colegii din regie revoltaţi că au mult de muncă pentru 45 de minute de emisie, dar până la urmă am făcut treabă bună împreună. Oricum la sfârşitul anului 2011 postul Realitatea s-a rupt în două şi am primit o ofertă de la cei care aveau să îmi devină colegi şi mulţi dintre ei prieteni. M-am bucurat să revin la efervescenţa din presa privată, unde te baţi pentru punctul din audienţă, unde inventivitatea e premiată. Acolo am schimbat cursul istoriei: vă mai amintiţi conflictul dintre preşedintele Traian Băsescu şi doctorul Raed Arafat. S-a întâmplat în emisiunea moderată de mine, restul e istorie recentă. Din nefericire problemele financiare ale postului la care am muncit, s-au înmulţit, iar problemele de management au intrat într-un lung şir de nerezolvări. Aşa am ajuns la Romania Tv, un colectiv care m-a primit cu braţele deschise, o echipă care cred eu va rescrie traseul televiziunilor de la noi. Eu zic să fiţi cu ochii pe noi, fiindca Romania Tv va ajunge în 2013 prima televiziune de ştiri din România. Dacă vreţi punem prinsoare...

Rep: Nu mă prind, căci sunt convins că aş pierde... Şi totuşi, ai o reţetă pentru succesul tău? Suntem numai ochi şi urechi.

P.R.: Cred că fiecare moderator are o reţetă personală ce nu se aplică la modul general. N-as putea fi Gabi Firea, o moderatoare pe care eu o apreciez deosebit, dar cred ca nici ea Paula Rusu, ca să glumesc puţin. Eu ştiu despre mine că sunt muncitoare dar cred că am avut mereu şi un strop de noroc. Rep: Crezi cu tărie în profesia ta, se vede ,,cu ochiul liber”. În ce mai crede Paula Rusu? P.R.: În Dumnezeu, necondiţionat. Restul sunt detalii din viata noastră, cu faptele bune ori cu greşelile pe care le facem. Ceea ce eu cred că este important e să te străduieşti să nu faci rău pentru că greutăţile vin singure fără sa le mai provocăm şi noi.

Rep: În copilărie ai avut şansa să primeşti binecuvântarea Papei Ioan Paul al II-lea, cred că eşti singura jurnalistă din România care se poate lăuda cu un asemenea privilegiu. Consideri că a fost predestinată întâlnirea ta cu Suveranul Pontif?

P.R.: Cred că e binecuvantarea pe care am primit-o odată cu familia din care mă trag cu mândrie. Mama e nepoata Cardinalului Alexandru Todea, iar tata vine dintr-o familie greco-catolică foarte credincioasă. Datorită lor am ajuns la Roma în 1991, atunci când Papa Ioan Paul al-II-lea l-a numit cardinal pe episcopul reghinean Alexandru Todea. Făra ei, eu nu aş fi nimic. Rep: Eşti o femeie frumoasă. Crezi că poţi fi un etalon pentru o tânără care vrea să îţi calce pe urme? Îţi “ajuţi” cu ceva frumuseţea? P.R.: Cred că nimic nu e mai relativ şi trecător ca frumuseţea fizică. Gandiţi-vă însă de câte ori aţi căutat prietenia sau măcar compania unei persoane vesele ori generoase. Cred ca astea sunt atributele adevăratei frumuseţi, iar dacă mai ai noroc şi de nişte trăsături plăcute, e perfect. Dar, numai un chip frumos fără un caracter bun nu e o carte câştigătoare pe termen lung. Cât despre ingrijire, fac şi eu ce face orice femeie căreia îi pasă de cum arată, nimic special. Cred că pentru o femeie, îngrijirea e o formă de respect faţă de sine şi faţa de cei din jur. Rep: Când revii în Reghin, ce îţi place să faci prima oară? P.R.: Să mănânc ceea ce a pregătit mama. Orice, dar mai ales coca cu brânză, mălai sau prajitură cu smântână

Rep: Ce dascăli reghineni ţi-au luminat adolescenţa?

P.R.: Îmi amintesc cu drag de profesoara de limba română de la Şcoala Generală Nr.5, doamna Elena Suciu, de profesoara de geografie Mirela Igescu, care cred că a plecat demult din Reghin, îmi amintesc cu groază de Costel Bozdoc, profesorul de matematică, un tânăr simpatic dealtfel, dar care preda o materie pe care atunci aş fi făcut orice pentru a fi ştearsă din orar. Toate acestea mi le amintesc cu o reală plăcere însă, cea mai dragă îmi este Hortensia Tarna, profesoara de română şi franceză, care a scos din generaţia mea oameni. Îi mulţumesc şi azi pentru acele vremuri.

Rep: Care este anotimpul tău preferat?

P.R.: Toamna, în curtea de la Reghin. Începe cu nectarine în pomul din curte, struguri, mere şi muuuulte flori şi frunze pastelate... Rep: Ce conotaţii are pentru tine cuvântul ,,prieten” ? P.R.: Prietenia, ce cuvânt mare! Am prieteni vechi şi prieteni noi, dar nu m-am gândit la o definiţie pentru că sunt selectivă şi nu m-am prea înşelat în prietenie. Am învăţat însă, să nu am aşteptări prea mari de la oameni. Ştiu sigur că prieteni imi sunt cei care au venit lângă mine la greu.

Rep: Spune-ne câteva curiozităţi despre Paula Rusu pe care nu le ştiu decât cei care te cunosc foarte bine.

P.R.: Colecţionez stilouri. Ca o curiozitate, nu pot să intru în emisiune fără o unealtă de scris şi aceea e siloul, care mă ajută să gândesc! Glumesc! Motivul e acela că atunci când vine breaking-news-ul peste mine, trebuie să am cu ce să notez, mai ales dacă vorbim de situatii grave, complicate. Rep: Ce schimbări ai observat în jurul tău de când ai devenit o persoană publică?

P.R.: Cel mai des observ oamenii care se uită lung la mine pe stradă, în magazine. Însă nu e nimic deranjant. Pot spune că sunt situaţii în care uşile se deschid mai uşor, dar dacă uneori am mai scăpat de amenzile de circulaţie, am încasat punctele de avertisment cu multă seninătate... Pe cale de consecinţă, după un număr de puncte adunate, m-au sunat domnii de la Poliţia Rutieră ca să îmi ceară permisul pentru o lună. Şi l-am dat! Cu aceeaşi seninătate!

Rep: Care a fost cea mai bună perioadă din viaţa Paulei Rusu ca şi potenţial, suflet, trăire, combustie? P.R.: Cea mai bună perioadă? Hm, ar fi câteva, dar mai bine vă spun care a fost cea mai frumoasă perioadă: aceea a copilăriei. În şcoala generală mergeam la colindat de Crăciun cu colegii de clasă, mie una mi se părea magic. Însă, cel mai aşteptat moment pentru gaşca noastră era să ajungem la mine acasă. Pentru că tata era şofer de TIR la acea vreme, mama punea pe masă, pe lângă prăjituri şi sarmale, alune şi suc. Îmi aduc aminte cum îşi făceau colegii mei pacheţele cu alune pe care le luau cu ei, mai departe la colindat. Astea erau înainte de 89’, evident!

Rep: Când ţi-e dor de Reghin şi de locurile copilăriei cel mai mult?

P.R.: Cred ca tot la Craciun, care e sărbătoare de familie. De asta nu lucrez pe cât posibil, de Crăciun…La părinţii mei în casă e magic de Crăciun, vin zeci de colindători, ne adunăm toate trei fetele: Alexandra, Lia şi cu mine. Anul acesta va fi şi bunica ce s-a mutat la noi. Mama găteşte SENZAŢIONAL, tata e o gazdă care scoate cele mai rafinate băuturi pe masa şi o grămadă de surprize, iar copiii din familie sunt fanii lui. Avem multă lume la masă, colindăm împreună. Împodobim un brad în casă şi unul în curte… Magie marca mama şi tata, Paul şi Felicia Rusu! Nici nu vă puteţi imagina de ce sunt în stare!

back to top

ULTIMELE ARTICOLE ADAUGATE

REGHINUL IN IMAGINI

ALEX NUT, REGHINEANUL CARE S-A ANTRENAT CU COREGRAFUL LUI MICHAEL JACKSON
MARIA GRAMA, UN GLAS CE ARE MENIREA DE A DUCE MAI DEPARTE CEEA CE SUNTEM
SAMBATA LA ZILELE REGHINULUI
ZEITA FRUMUSETII, ANCA POP, SE DESTAINUIE REGHINENILOR.
NUNTA LA CASTEL
ANDREEA SUCIU: "SUNT CEEA CE MI-AM DORIT SA FIU"
CONFERINTA DE INSTRUIRE A PRODUCATORILOR AGRICOLI LA REGHIN
IULIA IUONAŞ, UN COPIL CARE OFERĂ VIAŢĂ SPAŢIULUI PUBLIC
Elena Costinas reghineanca ce nu lasa iconografia sa moara
Numele soluţiilor de securitate privată este LEX GUARD SECURITY!
Gospodari şi oameni de onoare din judeţul Mureş
EDUCATIA CEA MAI PUTERNICA ARMA PENTRU A SCHIMBA LUMEA
Roadele toamnei scoase la iveala de Ziua Recoltei
RAGCL  Reghin are cel mai mic pret din Romania la transportul în comun
Campanie de prevenire a furturilor din autoturisme
Carmen Ioana Frandeș– model inspirațional
INVAZIA TATARILOR LA REGHIN
RADU TUCULESCU CUCERESTE ITALIA
S.P.C.L.E.P REGHIN DESERVEŞTE 92.000 DE LOCUITORI
Cod galben de iarna la Reghin.
SECRETELE MEDIERII
DUPA 25 DE ANI, AU REINCEPUT SERBARILE IERNII LA REGHIN
DACA FRUMUSETEA AR AVEA IZ DE TOAMNA
DAREGHINTV CASTIGATOAREA SIMFEST 2013
Ispas Alexandru - 100 de ani sarbatoriti la Reghin
PROGRAMUL FARMACIILOR REGHINENE IN AUGUST
8 martie sarbatorim Ziua Internationala a Femeii
BIANCA SOMESAN O "MISS TEACHER"
Ziua Portilor deschise la Politia Reghin
Doctorul Liviu Moraru s-a mutat printre îngeri
Asistenta telefonica a cetateanului
Roxana Marian: "As poza in Playboy”
Vizi Imre "Impecabil"
RODICA NEGRU DE LA CREDINTA LA INCREDERE
1 DECEMBRIE SARBATORIT LA REGHIN
MELINDA MOLNAR IN SLUJBA PACIENTULUI
SA FIE PRIMAVARA, PENTRU UN NOU INCEPUT!
COD GALBEN DE CANICULA
CAMPANIA DE AJUTORARE PENTRU NORA CHIFOR