Menu

Portret de artist: Moldovan Simion

,,Desenul e fluid, nervos, sculpturile sunt cioplite frust, spontan, febril şi de obicei colorate strident. Fantezia lui inepuizabilă în zona grotescului e dublată de o judecată critică asupra imaginarului”, scriu despre artistul plastic criticii de artă.
La început de an l-am provocat la un dialog pe ,,îmblânzitorul de forme” Moldovan Simion, care este un creator neînţeles, pe nedrept, de unii reghineni şi apreciat la adevărata valoare de mulţi critici de artă din ţară şi din străinătate. Artistul, plecat din ,,oraşul viorilor” în anul 1982, a revenit la Reghin în urmă cu 12 ani, lăsând în urmă oportunităţile Bucureştiului sau ofertele venite din afara ţării de a se stabili în S.U.A sau Elveţia. Are o dorinţă arzătoare, să realizeze o galerie de artă în care să expună toţi artiştii locali, să creeze o emulaţie care, de ce nu, să se transforme într-un fenomen! Încă nu a reuşit, dar mai speră că autorităţile locale îi vor sprijini iniţiativa.
Simion Moldovan a fost toată viaţa sa un „rebel fără pauză”, desfăşurând o activitate neîntreruptă în domeniul artelor, realizând câteva expoziţii personale în Statele Unite ale Americii, în Elveţia şi în ţară, având bifate în portofoliu zeci de expoziţii personale la cele mai importante galerii din Bucureşti, Timişoara, Tîrgu-Mureş, Cluj-Napoca, Bistriţa-Năsăud şi două expoziţii în municipiul natal, fără a mai pune la socoteală cele de grup şi busturile în bronz turnate de reghinean.

Reporter: Ce mai face artistul plastic Simion Moldovan, dacă nu este secret?

Simion Moldovan: Nu am secrete şi vreau să vă spun că arta pe care o facem noi, artiştii plastici, implică socialul şi, în general comunicăm cu publicul în mod direct, folosindu-ne de spiritul uman. Dar, în ce mă priveşte pe mine, aici în Reghin sunt destul de izolat şi încerc să lucrez cât mai mult bidimensional în desen, pictură şi tridimemsional în sculptură, încercând să transform creaţiile mele în instalaţii, acolo unde ideea domină, pentru că în lumea contemporană artiştii încep să comunice altfel decât o făceau cândva prin sculptura aşa-zisă tradiţională. Eu doresc să fac artă adevărată oriunde aş fi şi lucrez intens. De exemplu, pentru 2013 mi-am propus câteva expoziţii şi sper să continuăm la Pădurea Rotundă, cea de a II-a ediţie a Taberei de artă contemporană în aer liber, organizată de Asociaţia K ARTE, pe care o vreau organizată cu mult mai multă forţă.

Rep: Ştim că l-aţi cunoscut personal pe scriitorul şi artistul plastic Ion Vlasiu, puteţi să ne mărturisiţi două întâlniri cu maestrul care v-au marcat existenţa?

S.M.: Nu pot să spun că am fost unul dintre apropiaţii artistului Ion Vlasiu, dar ne-am întâlnit de câteva ori la Bucureşti, unde eu aveam atelierul de creaţie şi de asemenea în Deda-Bistra. Ion Vlasiu este un nume important în zonă ca şi creator, dar personal îl privesc acum, uitându-mă în urmă, un personaj extrem de interesant. Eu îl consider însă un foarte bun scriitor, dar ca pictor şi sculptor am rezerve în comparaţie cu alţi artişti contemporani lui. Ca întâmplări mai interesante legate de Ion Vlasiu aş putea să vă dezvălui o mărturisire pe care mi-a făcut-o maestrul legată de cutremurul din 1977. Seismul l-a surprins pe Ion Vlasiu în atelierul său de creaţie din Bucureşti, moment în care acesta a încercat să se salveze alergând spre ieşire. Ajuns în stradă s-a impiedicat şi a căzut pe asfalt, moment în care pe un deget i s-a aşezat o pasăre. Deci, se pare că acea pasăre, în momentele acelea de panică a simţit că doar oamenii o mai pot salva. M-a impresionat această mărturisire, la fel de mult ca o altă întâlnire cu maestrul în care îmi povestea despre întâlnirile domniei sale cu Constantin Brâncuşi, despre care Ion Vlasiu se amuza, îmi spunea că avea aceiaşi înălţime ca şi mine, adică 1,65 cm. Întâlnindu-l de două ori la Paris, a rămas impresionat cum un omuleţ atât de mic a reuşit să cucerească o lume întregă cu talentul său. La scurt timp am aflat că în cadrul unui congres al Brâncuşologilor, desfăşurat la Tîrgu-Jiu, s-a prezentat livretul militar al artistului, care mi-a confirmat într-adevăr înălţimea lui, lucru care se pare că până la urmă nu este atât de important în artă.

Rep: Aveţi o carieră impresionantă şi un palmares de invidiat pentru orice aspirat la statutul de artist, dar care a fost cea mai dificilă lucrare pe care aţi executat-o?

S.M.: Una dintre calităţiile mele este aceea că lucrez foarte repede. Nu ştiu dacă m-am născut cu acest har sau dacă l-am dobândit pe parcurs, dar fără a fi lipsit de modestie vă spun că am lucrări de dimensiuni mari pe care le-am finalizat într-o singură zi. Dacă trebuie să fac recurs la memorie, să amintesc o lucrare la care am muncit într-adevăr mult, cred că fost în perioada studenţiei. Îmi amintesc că la un moment dat am realizat un studiu după o capodoperă aparţinând lui Constantin Brâncuşi, la care am muncit circa 6 luni. Era vorba de ,,Ecorşeul” lui Brâncuşi, o sculptură a maestrului şi a profesorului de anatomie Dimitrie Gerota, care reprezintă un om jupuit, în mărime naturală, realizată la rândul ei după o lucrare grecească, unde sunt redaţi cu fidelitate muşchii şi tendoanele corpului uman. Apoi ar mai fi o „Pieta”, lucrare religioasă în lemn de stejar, la care am muncit mai bine de trei luni.


Rep: Sunt convins că şi dumneavoastră, ca orice artist dealtfel, până să ajungeţi la statutul de care vă bucuraţi astăzi în rândul artiştilor profesionişti, aţi fost nevoit să faceţi şi multe sacrificii, adică drumul spre perfecţiune nu a fost unul fără obstacole. Povestiţi-ne, vă rog, o întâmplare nefastă care v-a urmărit mult timp.

S.M.: În general se spune că fiecare om este vinovat pentru ceea ce i se întâmplă În ce mă priveşte, m-a urmărit foarte mult o amintire legată de intrarea mea la facultate. La sfârşitul anilor 70, când am dat admiterea la Insitutul de Artă din Bucureşti, erau două reguli: ori să fii extrem de bun ori să ai un tată secretar de partid sau general de armată. Aşa că am dat de patru ori examen şi abia în 1982, după a cincea încercare, am fost admis. A fost o obsesie pentru mine şi mulţi ani după terminarea facultăţii încă mai visam noaptea că dau examen de admitere.

Rep: Omul Simion Moldovan, ce nu îi poate ierta unui prieten?

S.M.: Eu nu am prea mulţi prieteni, pentru că nu sunt o persoană foarte populară, dar în general, unui prieten e bine să îi ierţi multe. A şti să ierţi denotă o mare calitate şi cred eu că iertând, pe tine te pui în evidenţă, pentru că în astfel de momente îţi sunt testate, într-un fel sau altul, calităţiile. Eu sunt în felul meu un singuratic, dar îl am totuşi pe câinele meu Brad Pitt, pe care îl îngrijesc de 5 ani de zile. Mai sunt câţiva oameni la care ţin şi cărora cred că le-aş putea ierta aparoape orice. Dar, dacă veni vorba de principii vis-a-vis de prieteni, am pretenţia de la ei să îşi ţină promisiunile iar nesocotirea acestei condiţii aş ierta-o, cu siguranţă, foarte greu unui prieten.

Rep: Ce vă relaxează după o zi de muncă?

S.M.: Îmi place să joc şah pe internet, eu împotriva computerului, care e reglat la nivel de profesionişti şi spun eu că sunt destul de bun. Mie îmi plac provocările. Totodată, mă relaxează plimbările cu Brad Pitt, care este cel mai bun prieten al meu. Mă relaxează muzica formaţiilor rock vechi, jazz-ul dar şi muzica uşor electronică, cum ar fi albumele formaţiei „Enigma” a lui Michael Creţu şi bineînţeles, îmi place să ascult, să simt şi să o descopăr pe Carmina Burana, care îmi dă de multe ori aceea stare necesară pentru creaţie. Dar îmi place la fel de mult să mă cuibăresc într-un fotoliul cu multe cărţi şi caiete de notiţe în jurul meu.


Rep: Spuneţi-ne câteva lucruri pe care nu le ştiu reghinenii noştri despre dumneavoastră!

S.M.: Aş putea spune multe lucruri de care sunt mândru, dar dacă ar fi să spun câteva care îmi vin acum în minte ar fi faptul că am făcut sport, am practicat boxul şi am jucat fotbal la Clubul “Avântul Reghin”, pe vremea când echipa era în divizia B.

Rep: Ce rol joacă banii în viaţa dumneavoastră?

S.M.: Dacă m-ar fi preocupat banii, aş fi putut să îi fac fără prea mari probleme pentru că, de-a lungul anilor au fost multe lucrări la care am renunţat, dar care unor colegi de-ai mei le-a adus foarte mulţi bani. Scopul meu este să fac artă, în sens de performanţă, asta însemând idei şi rezolvări deosebite. Cred că cel mai bun răspuns la această întrebare este cel dat la un moment dat de Picasso în perioada sa de glorie, care a spus aşa: „Pentru realizarea unei creaţii mari, orice artist trebuie să îşi depăşească faza materială”. Adică, dacă vrei să faci artă, nu poţi fi un artist sărac care vrea să creeze, iar dacă îţi propui să creezi doar pentru a face bani, clar, pierzi.

Rep: Vă place lumea în care trăiţi?

S.M.: Noi suntem un popor pătimaş, cu un destin frivol, cum spunea Cioran, deşi sincer să fiu lumea este frumoasă, însă se pare că oamenii nu mai sunt atât de interesanţi şi de frumoşi. Dar aşa merg lucrurile, nu sunt sigur că aceasta este cea mai bună direcţie socială spre care ne îndreptăm, însă poate criza economică ne învaţă să mai salvăm ce se mai poate salva şi atunci finalul nu va fi unul tragic, dacă omenirea se va alege cel puţin cu o schimbare mentală la nivel mondial.

Rep: Ce v-a readus la Reghin?

S.M.: În anul 1998 m-am întors din Bucureşti la Deda-Bistra cu ideea de a lucra, de a ciopli, de a scrie o carte, de a medita şi a sta în natură, în acel peisaj fabulos al casei lui Ion Vlasiu. Însă, după o vreme am realizat că nu e locul meu, deoarece acolo e spiritul lui Ion Vlasiu „prezent”, acolo e lumea lui şi nu a mea. După un an şi jumătate m-am întors la Reghin, unde am găsit un spaţiu, un vechi atelier de tâmplărie pe care îl cunoşteam de pe vremea când eram elev şi frecventam şcoala de arte plastice. Acum lucrez aici şi chiar pot spune că, într-un fel există o „asemănare” între mine şi Brâncuşi, cu ghilimelele de rigoare, pentru că şi eu am casa-atelier. În casa-atelier de multe ori sunt mai creator când nu fac nimic, pentru că atunci când eşti în esenţa lucrurilor observi mult mai uşor o sumedenie de amănunte interesante pe lângă care oamenii trec fără să le observe.

Rep: Se pare că autorităţile locale vor să cinstească memoria Cardinalului Alexandru Todea, prin ridicarea unui bust. Aţi fost contactat de autorităţi să vă ocupaţi de acest proiect?

S.M.: Nu şi eu nu pot să hotărăsc asta. Dar adevărul este că mergeam destul de des la slujbele religioase ale Cardinalului, iar într-o zi i-am cerut permisiunea să îi fac un bust şi, oarecum, părintele m-a binecuvântat în sensul de a-l face. Am creat un portret din gips în perioada respectivă, dar la scurt timp ierarhul a trecut la cele veşnice şi bustul nu a mai fost turnat în bronz. Însă recunosc că îmi doresc foarte mult să îl realizez acest bust. L-am cunoscut, l-am simţit, l-am iubit, l-am respectat pe Alexandru Todea, care era un părinte spiritual de o deosebită fineţe, profund şi categoric, înţelegător şi delicat pentru cei care îi cereau sfatul şi cred că aş putea să fac un bust foarte reuşit al Cardinalului pentru Reghin. 

  

back to top

ULTIMELE ARTICOLE ADAUGATE

REGHINUL IN IMAGINI

Sarbatoarea Soborului Sfantului Ioan Botezatorul
ARTA FOTOGRAFICA UN ALT MOD DE A PASI IN VIATA
SILVA REGHIN PRIMA FABRICA DIN ROMANIA CARE A FACUT EXPORT DE BERE
TEATRUL PRINDE VIATA LA REGHIN
Spectacol folcloric de dragobete
Ioan Contiu, omul pe care vioara l-a plimbat prin lume
Portret de artist: Moldovan Simion
Adio mama, adio tata. Hai liberare!
DACA FRUMUSETEA AR AVEA IZ DE TOAMNA
IRUM ANGAJEAZA LUCRATOR COMERCIAL
S-A INTORS LA PRIMA DRAGOSTE: RADIO-UL
ACCIDENT GRAV LA SUSENI
Prof. Ioana Crișan a 5 ani de la întoarcerea  către  strămoși
Un Reghin infloritor
BISERICA SASEASCA INTRE LEGENDA SI ADEVAR
SCDCO Reghin vrea sa omologheze la Reghin o noua rasa
Gabi Toncean aduce la Reghin Campionatul  National de Culturism si Fitness.
Un Reghin mai altfel: al nostru, al tuturor
ANDREEA MILASAN SAU POVESTEA FRUMUSETII CE TRECE DINCOLO DE STICLA
PRIMARIA REGHIN VA INVITA LA PATINOAR!
ANDREEA MORARIU, MISS ARTE, VREA SA AJUNGA O INTERPRETA DE TALIE NATIONALA
DAREGHINTV CASTIGATOAREA SIMFEST 2013
ASTAZI: RECITAL DE PIAN
INVATATURA DA OMULUI DEMINITATE
RODICA NEGRU DE LA CREDINTA LA INCREDERE
PRIMUL STRAND DE LUX LA REGHIN
VLAD URSAN UN INGER FARA ARIPI
EDUCATIA CEA MAI PUTERNICA ARMA PENTRU A SCHIMBA LUMEA
BILANTUL ZILELOR REGHINULUI
 Aquaserv Reghin la raport, cu Ionut Gabriel Dumitrache
Arestari in cazul furturilor din Breaza
Preotul protopop Teodor Beldean despre “Nasterea Domnului”
Colindul fulgilor de nea
Drepturile banesti pentru ajutorul de încalzire
BIANCA SOMESAN O "MISS TEACHER"
MARIA GRAMA, UN GLAS CE ARE MENIREA DE A DUCE MAI DEPARTE CEEA CE SUNTEM
 Mihnea Ionut Ognean, copilul minune campion mondial la 7 ani
NOI GRADATII DE ZIUA POLITIEI LA REGHIN
Interviu cu inspiratia:Adina Pescarus
NUNTA LA CASTEL