Secretul unei casnicii - familia Maior

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române „Căsnicia este o uniune legală, liber consimţită între un bărbat şi o femeie pentru întemeierea unei familii” în timp ce unii spun despre mariaj că este sfârşitul unui şir de plăceri dintr-o serie de aur a desfătării sau sfârşitul unui şir dintr-o serie neagră a necazului, spun alţii. O maximă a lui Andre Maurois spune că „O căsătorie fericită este o lungă conversaţie care pare întotdeauna prea scurtă”.
O asemenea familie, care a reuşit să con¬vieţuiască aproape perfect în armonie şi înţelegere, fără să se culce măcar o zi supăraţi unul pe celălalt, sunt reghinenii Viorica şi Emil Maior care, la data de 16 iulie a acestui an au împlinit 58 de ani de căsnicie. Dacă în 1955 serbau primul an de căsnicie şi nunta de bumbac, peste doi ani, în 2014, îndrăgostiţii reghineni vor serba celebra „nuntă de diamant". La întrebarea „Care este secretul unui mariaj atât de longeviv?” Emil Maior a răspuns ferm: „Dragostea, respectul şi înţelegerea reciprocă. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru viaţa ce ne-a dat-o, pentru sănătatea de care ne-am bucurat, pentru buna înţelegere, pentru copilul şi nepoatele noastre, pentru toate realizările avute şi îl rugăm să ne ajute şi să ne ocrotească în continuare pe cărările vieţii”.

Emil Maior are 53 de ani de activitate din care 33 de ani i-a dedicat oamenilor neputincioşi.

Emil Maior este fiul preotului greco-catolic Beniamin Ioan Maior din Maioreşti, care a absolvit Şcoala Teologică de la Blaj în 1929 şi care a fost hirotonit preot de către Arhiepiscopul şi Mitropolitul de Alba-Iulia şi Făgăraş, dr. Vasile Suciu şi care a slujit de-a lungul anilor ca preot paroh în Merişor, Suseni, Maioreşti şi Săcalul de Pădure, până în februarie 1949. Emil s-a născut la 7 iunie 1931 în Merişor, a absolvit Şcoala Pedagogică din Reghin în 1951, unde l-a avut diriginte pe Ieronim Borcoman şi profesor de chimie pe Gabriela Miron, fiica unui celebru chimist de renume mondial. În 1954 s-a căsătorit cu învăţătoarea reghineancă Viorica Cozma. La doar 22 de ani, Emil a fost numit director al Şcolii mixte de 7 ani din Chiherul de Jos. În 1957 s-a mutat în Reghin şi la 37 de ani, datorită calităţilor sale de bun administrator, a fost numit director al Căminului de Bătrâni din Lunca Mureşului de unde, în 1969 a fost transferat la Căminul Pensionarilor din Ideciu de Jos.
După aproape 40 de ani de activitate, din care 33 de ani şi i-a dedicat întrajutorării oamenilor neputincioşi, Emil Maior s-a pensionat. Fireşte că nu s-a simţit comod cu acest nou statut aşa că, la 18 septembrie 1998, Consiliul de conducere al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Reghin l-a împuternicit în funcţia de preşedinte interimar al C.A.R.P Reghin. Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor are ca obiect de activitate sprijinirea materială şi social-culturală a membrilor săi, scop în care acordă împrumuturi rambursabile, ajutoare nerambur¬sabile pentru tratamente balneoclimaterice sau deces precum şi ajutoare ocazionale. Emil Maior a fost ales preşedinte în anul 2.000, apoi reales în anul 2004 şi în 2008, cel de al treilea mandat al longevivului preşedinte expirând la Adunarea Generală a C.A.R.P-ului din 21 mai 2012, când i-a cedat locul mai tânărului său coleg, Stoica Leon.
În plan familial, din rodul dragostei dintre Emil şi Viorica Maior s-a născut singura lor fiică Mariana, azi secretara Facultăţii de Mecanică din Cluj-Napoca, aceasta oferindu-le multe bucurii de-a lungul vieţii însă, cea mai mare bucurie a fost aceea că i-a făcut bunici de două ori, prin naşterea nepoatelor Cristina şi Oana-Voichiţa.