VLAD URSAN UN INGER FARA ARIPI
- font size decrease font size increase font size
Vlad Ursan-un înger fără aripi care se luptă de 15 ani să se ridice
Deşi Vlad Ursan are doar 27 de ani, este bolnav cu handicap de gradul I şi este condamnat să sufere de o formă de paralizie rară care îi macină trupul de 15 ani. La vârsta de 12 ani, un ortoped i-a pus un diagnostic greşit, menisc articular, şi i-a recomandat repaus, odihnă, care a dus, în doi ani, la agravarea unei boli care astăzi îl împiedică pe reghinean să mai poată sta pe picioarele sale, doar pe şezut. Deşi are aproape 100 de internări şi examinări medicale, de la debutul bolii, nici un medic nu a reuşit să îl pună pe picioare până în prezent. Întrucât locuieşte la etajul doi al unui apartament din cartierul Iernuţeni, deplasarea sa e un adevărat calvar. Visul reghineanului este să ajungă la Viena, pentru a face o serie de teste genetice, care să stabilească dacă într-adevăr suferă sau nu de: distrofie musculară, forma centurilor, diagnostic care i-a fost dat de către doctorii din România, însă bolnavul este de părere că neurologii care l-au consultat sunt neputincioşi în cazul său, pentru că nu i-au dat un diagnostic care să îi convingă 100% că suferă de DMFC.
S-a îmbolnăvit din cauza unui medic ortoped care i-a dat un diagnostic greşit
Vlad este cel de al doilea copil al familiei Ursan Antonşi Doina, o familie modestă din Reghin, formată dintr-un muncitor şi o coafeză, dar care, în ciuda faptului că nu au avut studii superioare sau străduit să îi ofere copilului lor o educaţie cât mai sănătoasă. Studiile primare şi gimnaziale le-a terminat în municipiu, în cadrul Şcolii Gimnaziale „Florea Bogdan”, după care a dat admitere la Colegiul Silvic din Gurghiu, visul său fiind, de mic copil, să ajungă pădurar de profesie, datorită unui unchi de al său care este preşedinte de Ocol Silvic. Reghineanul, în paralel, era portarul echipei de fotbal ,,Avântul Reghin” şi portar în echipa de handbal a şcolii, în momentul în care a început să simtă o oboseală nejustificată. Era elev în clasa a IX-a când a ajuns prima oară diagnosticat cu menisc articular la un picior, de către un medic ortoped iresponsabil, care i-a recomandat să nu mai facă sport timp de 2 ani, ci din contră, repaus. ,,Din păcate, eu am ajuns să fiu diagnosticat la vârsta de 15 ani ca suferind de distrofie musculară nefăcând mişcare în tot acest timp boala mea a avansat. Începeam să simt că ceva se întâmplă rău cu mine, pentru că mergem legănat şi aveam mersul ca o raţă”, îşi aminteşte azi Vlad. După ce a fost diagnosticat cu distrofie musculară forma centurilor la Centrul de Patologie Neuro-Musculară "Dr. Horia Radu" din Vâlcele, reghineanul, timp, de 7 ani a făcut naveta la Târgu-Mureş la o clinică privată, timp de 10 zile de tratament, din trei în trei luni. Boala, de care se presupune că ar suferi Vlad, este o formă de afectare a fibrei musculare care implică musculatura centurilor (la nivelul umerilor sau pelvică). Datorită bolii s-a transferat de la Colegiul Silvic din Gurghiu, pentru a evita naveta, şi a ajuns în Reghin, la Liceul Tehnologic „Ioan Bojor”, unde, în paralel cu tratamentul a absolvit cursurile unui liceu la zi, profil contabilitate în anul 2005. Datorită scurtării unui ligament, a suferit o intervenţie chirurgicală la 18 ani, care a reuşit cu succes, iar după terminarea liceului, devenind major, reghineanul a fost nevoit să se deplaseze din nou la Covasna, la recuperare, la centrul de recuperare din Vâlcele, până în 2011, când centrul s-a mutat la Întorsura Buzăului.
La 23 de ani a rămas orfan de părinţi şi paralizat
În cei 15 ani de când urmează tratamente de recuperare şi face analize medicale, reghineanul a trecut pragul multor spitale, începând din Reghin, Târgu-Mureş, Cluj, la Braşov, Vâlcele şi chiar şi în capitală, a fost consultat de cei mai buni specialişti neurologi, însă reghineanul nu este mulţumit de tratamentele şi rezultatele obţinute. Chinurile l-au maturizat foarte mult şi astăzi priveşte viaţa ca un om foarte raţional şi înţelept căruia nu îi plac ocolişurile şi ambiguităţile. La 23 de ani, Vlad a rămas orfan de părinţi în urmă cu patru ani şi-a pierdut mama, care a fost răpusă de un cancer gastric foarte dureros. Tatăl reghineanului a fost foarte afectat de dispariţia soţiei, în ciuda faptului că suferea de insuficienţă cardiacă şi avea tratament, a început să consume alcool, să nu îşi mai urmeze tratamentul medicamentos şi să fumeze tot mai mult şi parcă nu era suficientă suferinţă şi boală în familia Ursan, la un an şi jumătate s-a stins din viaţă şi tatăl reghineanului, în fabrică, la locul de muncă, în urma unui infarct. Cu puţin timp înainte de decesul tatălui său, Vlad a suferit un accident în urma unei căzături în scara blocului, care i-a provocat o ruptură musculară. Din acel moment nu a mai putut călca pe picioarele sale. Astăzi, Vlad are 1,90 înălţime şi 82 de kg, face zilnic gimnastică medicală cu kinetoterapeut şi se deplasează cu un scaun mobil de birou prin casă şi este bucuros că cel puţin îşi poate lua singur lucrurile care ţin de igiena personală şi necesităţile fiziologice, fără a fi o povoară pentru cineva. Nu se lasă destabilizat de această boală, deşi sunt momente în care şi-ar dori să mai poată alerga, să mai poată merge pe picioarele sale în locurile dragi sau de a juca un meci de fotbal. ,,Îmi place foarte mult să muncesc şi să fiu util.Din păcate, în situaţia în care mă aflu nu prea pot să fac asta aşa cum aş vrea, dar nu mă las, şi fac mici lucruri în gospodărie,, spune Vlad.
Dumnezeu i-a scos în cale un înger păzitor
Vlad locuieşte într-un apartament cu trei camere, la etajul doi, unde, de trei ani, a rămas să se întreţină singur. Dumnezeu însă nu l-a lăsat de izbelişte şi i-a trimis un înger păzitor, scoţându-i în cale, în clinica de la Vâlcele, o fată minionă, foarte frumoasă, pe nume Melinda, care suferă de boala Charcot-Marie-Tooth. (această boală afectează producerea proteinelor care compun teaca de mielină sau afectează structura sau funcţia axonului şi care este considerată o neuropatie motorie şi senzitivă ereditară), încadrată în gradul II de handicap.
S-au văzut s-au plăcut şi s-au înţeles foarte bine, astfel că Melinda a devenit şi îngrijitorul său legal, care beneficiază de un ajutor de 610 de lei din partea statului român. „Eu primesc o pensie de handicap, 296 de lei, şi mai primesc momentan o pensie de urmaş după părinţii mei, în valoare de 550 de lei, însă în România totul e imprevizibil şi nu poţi şti niciodată cât timp voi primi acest ajutor ”, a explicat Vlad. Banii le ajung să se întreţină şi să îşi trăiască viaţa decent, însă nu îi ajung să poată să îşi facă testele genetice care, în situaţia sa, pot fi efectuate doar în străinătate. Vlad recunoaşte că are un mare sprijin şi din partea surorii sale Andra, psiholog de profesie, care, chiar dacă e stabilită în Ploieşti, îşi ajută frăţiorul ori de câte ori are ocazia, atât moral, cât şi financiar, în limita posibilităţilor. Un ajutor mare îl mai primeşte de la prietenii lor, Cristina şi Adin, care, ori de câte ori au timp, îi vizitează şi îi ajută pe Vlad şi pe Melinda la diferite activităţi casnice şi deplasări utile în oraş sau în afara localităţii. Întrebat care ar fi primul lucru pe care l-ar face dacă mâine ar putea păşi pe picioarele sale, Vlad a răspuns, fără să ezite nici măcar o clipă; ,,Aş merge pe jos cu un buchet de flori la mormântul părinţilor mei, pentru că ei, de acolo de sus, mi-au călăuzit paşii şi mi-au dat viaţă, şi îmi pare rău că nu am putut face mai multe pentru ei”, a declarat reghineanul cu emoţie în glas. Conform bolnavului, costurile unor teste genetice se ridică la suma de circa 35.000 de Euro, bani de care reghineanul nu dispune, însă are o ambiţie foarte mare, aceea de a strânge, pe orice cale, această sumă, pentru a ştii adevărul, odată pentru totdeauna şi pentru a i se administra tratamentul corespunzător pentru a se vindeca.
S.O.S-Salvaţi-l pe Vlad!
Dacă diagnosticul reghineanului Vlad Ursan, până în prezent a fost considerat de acesta un adevărat mister care sfidează medicina românească, bolnavul şi-a anunţat intenţia de a face un apel umanitar, prin intermediul revistei „Reghinul Nostru” către reghinenii care ar avea posibilitatea să îl ajute financiar. Cei care vor să ajute un concitadin aflat în nevoie, ca să nu ajungă un om condamnat la izolare, o pot face direct, prin contul bancar: R071RZBR0000060014390520 ori telefonic, la numărul: 0746-873-672.
