A fost odata…

A fost odată…
Cam așa încep toate poveștile. Dar mie îmi aduce aminte de aroma florilor de măr. Da! Flori de măr și iarbă verde crudă, timid ieșită din pământul odihnit. Erau perioadele de școală când lipseam mult de acasă. Veneam cu bateriile descărcate și așteptam diminețile de sâmbătă, primăvăratice, pentru a face câte-o plimbare la Pădurea Rotundă, printre merii înfloriți. Și cum oare să nu-mi aduc aminte de zilele de vacanță când, copilă fiind, fugeam prin pădure cu toți prichindeii de-aceeași vârstă, imaginându-ne că ne ocrotește ca într-un labirint și la fiecare colț, după fiecare ram sau mușuroi zgomotos, se afla o comoară ce aștepta să fie descoperită! Ceea ce s-a și întâmplat într-o zi aurie de septembrie, când, unul dintre „camarazii de expediții”, a găsit un inel de argint, uitat de timp, într-unul dintre mușuroaie. Magic, nu-i așa? Să fii copil, să alergi prin locuri știute și mereu să ai impresia că sunt noi și pline de viață!
Aceleași plimbări în prezent, îmi amintesc de întâmplări parcă demult prăfuite, căci colinele pe care odată alergam, sunt acum praf și pulbere. Ne amintim, mulți dintre noi, pajiștile pline cu familii ce-și făceau pentru a sta mai mult în natură, chiar și într-un oraș micuț și „obosit”. Dar oare parcurile din marile orașe nu au o poveste a lor? Nu sunt însuflețite de aceiași oameni ce-și fac timp să savureze aroma naturii, a fiecărui anotimp și să se bucure unii de alții? Ce s-a schimbat? Sau mai bine zis, de ce ne-am schimbat și de ce așteptăm pe alții să ne schimbe (în bine)?
Acțiunile pe care le întreprindem ne definesc și sunt sigură că mulți dintre noi ne-am implica in proiecte diverse (de genul spații verzi, sociale, cultural-artistice) dacă am fi motivați. Haideți să ne mai și auto-motivăm! Mulți se întorc în Reghin fie pentru vizite, vacanțe etc. De ce nu am putea forma, dacă nu prelua un model de cetățenie? Nu cred că am fi primii localnici uniți pentru un proiect și mai ales, îmi place să cred din tot sufletul, că sindromul „fac și eu ceva să fiu văzut” este scos din context din start. Și cum aș putea oare să închei decât cu o mică inspirație întruchipată într-o mică ființă, care mi-a adus la cunoștință zilele acestea o idee destul de simplă și, aș putea spune îndrăzneț înțeleasă de aceasta, pe care am s-o însumez într-o frază: ”Fiecare clasă din școală o să aibă un loc (rond) mic de flori pe care trebuie să-l îngrijim. Sunt multe clase, așa că, vor fi multe, multe flori! Ce bine!” (o fetiță din clasa pregătitoare de la o școală din localitate).