DORINTA DE A VISA, INSPIRATIA DE A TRAI!

Ne aflăm în continuare într-o nesfârşită etapă de „tranziţie”... Se schimbă guverne, preţurile o iau razna, lumea se îndreaptă într-o direcţie necunoscută...Tinerii îşi caută rostul în viaţă parcă mai tare ca oricând şi, totuşi, la vârsta la care nu există imposibilul, mulţi dintre ei cântăresc cu mare grijă orice şansă sau oportunitate de a se realiza, în ţară sau în lume! Dan Sebastian Şuteu este la origine reghinean. În Reghin a învăţat să facă primii paşi şi tot în Reghin a dat, pentru prima oară, flori unei învăţătoare. Reghinul pentru el este un talisman, un basm, o „Dumbravă minunată” în care se întoarce de fiecare dată cu infinită plăcere. Între timp a absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor din cadrul Universităţii „Babes Bolyiai” din Cluj-Napoca, iar în prezent este masterand în cadrul aceleaşi universităţi, la specializarea „Gestiunea şi Evaluarea Proiectelor Europene”. R: Spune-ne ceva despre tine, fă-ne curioşi!  De fapt, m-am născut la o lună şi jumătate după Revoluţie, în oraşul Aiud, judeţul Alba, unde locuiau şi munceau părinţii mei – dealtfel, reghineni şi ei - dar primele amintiri tot din Reghin le am şi sunt toate amintiri frumoase. De multe ori mă gândesc cu nostalgie la copilaria mea, la cât de fericit mă faceau lucrurile simple, lucruri de care parcă acum uit să mă mai bucur! De pildă, îmi amintesc cu mult drag de vizitele pe care le făceam bunicilor, de pregătirile care precedau aceste momente unice, cum mă pregăteam intens pentru această întâlnire mereu inedită, chiar dacă bunicii mei locuiau tot în Reghin, cum mă fascina într-un fel unic mirosul cartofilor prăjiţi care mă aşteptau răbdători sub greutatea unei avalanşe consistente de brânză telemea sau caşcaval, răzuite prin metode ştiinţifice neaccesibile mie şi ai căror miros îmbietor mă întâmpina încă de pe scara blocului, iar răsfăţul bunicilor mei mă facea să mă simt un individ important, cu măreţe realizări, care nu avea cum să nu se afle in centrul atenţiei! Îmi amintesc cu drag cum Reghinul mi se părea un oraş foarte mare, universul meu desfăşurându-se în jurul cartierului Rodna, pe care deasemenea îl vedeam de dimensiuni impunătoare, mă gândesc cu drag la foştii mei colegi de clasă cu care am început viaţa de elev, alături de care am învăţat ce înseamnă primele responsabilităţi. Şi cum îi mai monitorizam toate mişcările lui Radu Vălean, cu care am purtat un razboi tacit, deoarece ne plăcea de aceeaşi fată din clasa noastră (paradoxal, însă, Răducu nu refuza niciodată o invitaţie la joacă, la făcutul temelor împreună sau la degustarea unor mâncăruri facute de mama mea), ce pasiune dezvoltam alături de Vlad Tomşa pentru jocurile pe televizor, în mare vogă pe atunci, sau ce cuplu perfect făceam cu Alin Sălăgean la meciurile de fotbal din curtea şcolii! Cu ei şi cu mulţi alţii am legat prietenii pe care le păstrăm şi în prezent şi ne aducem cu drag aminte de peripeţiile din clasele primare... Îmi aduc aminte cu bucurie de serbările de Crăciun şi de Paşte, serbări regizate cu multă dragoste de învăţătoarea noastră, respectabila doamnă Tripon, pe care o iubeam ca pe o mamă, deoarece ne-a învăţat să fim o familie unită la Şcoala Generală nr 2 – astăzi Gimnaziul „Alexandru Ceuşianu” - dovadă fiind strânsele legături care mai rezistă cu putere şi acum. Reghinul inseamnă mult pentru mine şi, deşi am schimbat două oraşe de atunci, eu ma consider reghinean şi mereu mă incrunt la persoanele care nu vorbesc la superlativ de acest minunat oraş din inima Transilvaniei. R: Ai plecat de ani buni din Reghin, urmându-ţi părinţii! Mai poveşteste-ne despre legătura pe care o ai cu foştii colegi de şcoală? Mă bucur de această întrebare deoarece povestea din spatele răspunsului este deosibită pentru mine. Eram în clasa a treia când am plecat la Tîrgu-Mureş, iar această schimbare mi se părea atunci că mă va marca negativ pentru tot restul vieţii, mă simţeam terminat şi nu credeam că pot s-o iau de la capăt, cu alţi colegi, alţi dascăli, alte locuri. Credeam că nu mă voi obişnui niciodată, iar o bună perioadă de timp în lacrimile mele se vedea reflexia oraşului lăsat în urmă. În timp, m-am obişnuit şi în noul oraş, formându-mi alţi prieteni, iar cand a trebuit să schimb din nou oraşul, mutându-mă la Cluj-Napoca, am avut o surpriză pe cât de neaşteptată, pe atât de placută şi anume aceea că mi-am reîntâlnit colegii din clasele primare şi am refăcut trupa după 10 ani de despărţire. Deşi în această perioadă nu am mai vorbit unul cu celălalt, atunci cand ne-am reîntâlnit discuţiile noastre aveau un caracter de normalitate, ca şi când nu ne-am fi văzut de câteva zile, ceea ce demonstrează strânsa legatură sufletească dintre noi şi faptul că, atunci când am legat aceste prietenii, copii fiind, le-am legat dezinteresat, bazându-ne doar pe chimia dintre noi şi pe bucuria pe care o simţeam când ne întâlneam. R: Preţuieşti prietenia? Crezi in ea? Da, preţuiesc prietenia deoarece sunt conştient de importanţa acesteia şi cred cu tărie în relaţiile de prietenie pe care le am în acest moment. Merg pe principiul "Prietenii sunt puţini, dar buni, restul sunt cunoştinţe, amici". Fiecare prieten pe care îl am se leagă de o etapă din viaţa mea (şcoală generală, liceul, facultatea, masteratul), cu fiecare prieten am trecut prin momente frumoase dar, în momentele mai puţin plăcute pe care viaţa ni le oferă uneori, nu uităm unul de altul şi ne sprijinim reciproc. Ne dăm sfaturi, ne consultăm, ne destăinuim unul celuilalt, ne întâlnim la distracţii dar şi în momente serioase şi, un lucru foarte important pentru mine, suntem deschişi şi naturali unul in prezenţa celuilalt. În asta constă o prietenie, sa fii sincer cu prietenii tăi şi, la rândul tău, să apreciezi sinceritatea! Numai sinceritatea şi dragostea, fireşte, pot seca izvorul răutăţilor! R: Eşti absolvent de ISE, în prezent masterand. Ai putea face un bilanţ pe scurt al celor mai importante momente din viaţa ta? Un moment foarte important din viaţa mea a fost acela de a decide spre ce „orizonturi” să mă îndrept în perspectiva unei cariere care să corespundă aptitudinilor şi înclinaţiilor mele precum şi centrul universitar potrivit acestor aspiraţii. Am ales municipiul Cluj-Napoca şi nu regret deloc alegerea deoarece acest oraş m-a adoptat necondiţionat şi, cum spuneam mai înainte, aici m-am reîntâlnit cu prieteni dragi ai copilăriei mele petrecute în Reghin. Din acest moment, lucrurile au început să se schimbe cu mare repeziciune, am învăţat cum e să trăiesc singur, am invăţat cum e să iau eu decizile importante pentru mine, am invăţat că atunci când dau de greu trebuie să răzbat singur şi să înving, am învăţat să preţuiesc multe lucruri care înainte îmi păreau normale. Şi, dacă tot m-aţi provocat, haideţi să vă fac şi o mărturisire de suflet: Visul meu, încă de când eram în băncile şcolii de la Reghin, a fost acela de a-mi crea o afacere pe care să o dezvolt eu, sa văd cum ,,dospeşte” la fel cum dospea aluatul bunicii cand îmi făcea cozonăcei sau plăcinte! Am avut oportunitatea să parăsesc ţara şi să mă stabilesc în străinătate, am lucrat în Austria într-o vară, iar administratorul companiei la care am lucrat mi-a propus să mă stabilesc acolo, am avut posibilitatea să plec in Statele Unite ale Americii în anul doi de facultate, însă am respins şi această „oportunitate” de a-mi abandona ţara. Nu sunt un ultranaţionalist, însă vreau să mă realizez aici, consider că, dacă aş pleca, aş renunţa la ,,luptă”, mi-aş părăsi familia şi prietenii şi m-aş preda, aş alege un drum mai uşor iar eu cred că drumurile uşoare nu duc nicăieri. Sau nu duc prea departe! În paralel cu activitatea şcolară, am început o mică afacere şi, în prezent îmi văd visul împlinit, sunt administratorul unic al unei societăţi comerciale care se extinde sub coordonarea mea, însă chiar dacă nu e uşor să intru în această lume şi de multe ori e şi riscant, totuşi faptul că visul meu s-a materializat nu poate decât să mă facă fericit şi să imi confirme motto-ul meu în viaţă: Cand iţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău! R: Ai apucat să te gândeşti la o schimbare de destin în viaţa ta? Nu îmi doresc o schimbare majoră bruscă, sunt mulţumit de traseul pe care a pornit viaţa mea şi deocamdată vreau să menţin acest traseu pe un trend ascendent. Niciodată nu mi-a plăcut să îmi fac planuri complicate şi nerealiste, e imposibil să te ţii de ele. Dar nici nu sunt de acord cu principiul ,,voi vedea ce îmi rezervă viitorul” deoarece consider că viitorul ni-l facem singuri, iar ceea ce ni se va întâmpla în viitor este, în mare parte, consecinţa acţiunilor noastre din prezent. Bineînţeles că îmi doresc o familie, îmi doresc copii, însă mai este până acolo, momentan încă mă consider eu însumi un copil. Cred în deviza ,,Toate la timpul lor”! R: Deşi esti un tânăr plin de energie, pari a fi foarte relaxat, nu eşti prea dornic să convingi, sa epatezi.... Nu vreau să conving pe nimeni, nu vreau să dau sfaturi în privinţa drumului pe care fiecare vrea să şi-l aleagă, nu vreau să fiu un formator de opinie amator. Fiecare dintre noi trebuie să aibă un cuvânt greu de spus în ceea ce-l priveşte iar şabloanele, în astfel de cazuri, nu sunt de bun augur. Ceea ce pe cineva l-ar putea urca foarte sus, pe altcineva l-ar putea pune la pământ. Fiecare dintre noi suntem făcuţi pentru un lucru anume, nu oricine se descurcă în orice domeniu. Am energie multă, pozitivă de cele mai multe ori însă această energie o folosesc în scopuri benefice pentru mine şi pentru cei ce mă inconjoară, nu o irosesc inutil, nu îmi place să mă agit, îmi plac lucrurile relaxante, calme, îmi place să analizez înainte de a lua o decizie importantă. Nu vreau să impresionez pe nimeni prin lucrurile pe care le fac, însă recunosc că atunci cand primesc aprecieri mă simt foarte bine iar acest lucru îmi dă forţa să continui şi să visez la mai mult. R: De unde îţi iei energia? Cred foarte mult în energii, sunt conştient că oamenii pot face multe lucruri doar cu mintea, de aceea energia mi-o iau prin intermediul lor, orice vorbă frumoasă, orice urmă de apreciere, orice întalnire cu un prieten mă încarcă de energie iar eu mă simt dator să încarc la rândul meu pe altcineva. Desigur, sunt momente când această energie nu e tocmai pozitivă, apar dezamăgiri, neînţelegeri, divergenţe de opinii, dar încerc şi de multe ori reuşesc să organizez în sinea mea o bătălie din care câştigătoare să fie întodeauna energia pozitivă. R: Care sunt principiile tale de viata? Principiile mele de viaţă reies din educaţia pe care am primit-o de la părinţii mei, educaţie pe care o apreciez foarte mult şi mi-aş dori să îmi pot educa şi eu copiii tot la fel, deoarece creşterea personală precede creşterea profesională. În principiu, nu doresc să fac rău nimănui, niciodată nu sunt rău intenţionat şi întodeauna cred că există o rezolvare paşnică pentru orice problemă. Partea negativă a acestui principiu este că am prea multă încredere în oameni şi de multe ori greşesc în a evalua o persoană, dar sunt încrezător în faptul că, un gând bun care pleacă de la tine, după un periplu mai lung sau mai scurt, se va întoarce tot de unde a plecat, dar mult îmbunătăţit. Cum dăruieşti, aşa primeşti. Noi, oamenii, dacă săvârşim ceva bun, pretindem imediat recompensa. Aceste dorinţe ne fac însă să suferim şi chiar să fim răi. Nu aştept o recompensă imediată după săvârşirea unei fapte bune, dar ştiu că ea va veni atunci când mă aştept cel mai puţin. Oricum, nu ţin evidenţa faptelor bune dar mă ghidez foarte mult după gândirea mea, după trăirile mele interioare. Încerc să am o gândire limpede, să fac loc doar gândurilor frumoase, să o umplu de optimism şi bucurie iar gândurilor negative să le rezerv o camăruţă foarte mică, de unde nesimţindu-se în largul lor, să plece cât mai repede. R: Vrei să îţi construieşti un viitor sau il laşi să vină cum vrea el? Cred că viitorul pe care mi-l doresc eu nu poate să vină dacă eu nu fac nimic pentru a-l atrage în viaţa mea. Nu cred în destin, destinul ni-l facem cu propriile forţe, prin propriile acţiuni. Mi-a plăcut întodeauna să fiu ambiţios si să lupt pentru ceea ce îmi doresc, dacă primesc totul pe tavă, satisfacţia nu mai e aceeaşi. Vreau să imi construiesc un viitor, vreau să invăţ din propriile greşeli, iar dacă voi ajunge sus, să privesc cu satisfacţie la locul de unde am pornit. R: Cum ar arăta o zi ideală în viaţa ta? Cum am vorbit de Reghin, oraşul meu drag din copilărie, mi-ar plăcea ca în ziua aceasta ideală, măcar o oră să o petrec acolo. Încă mă leagă multe de acest oraş. Mi-ar plăcea să petrec o zi perfectă alături de familia mea, deoarece întodeauna am pus familia pe primul loc, mi-ar plăcea sa revizitez locuri prin care, copil fiind, mă jucam, mi-ar face plăcere să mă reîntorc în timp şi să analizez cât de mult m-am schimbat. Desigur, într-o zi ideală ar trebui să combin toate lucrurile care îmi plac şi să apuc sa le fac pe toate, asta însemnând şi întâlniri cu prietenii, discuţii frumoase alături de ei, râsete multe şi bună dispoziţie. În primul rând aş dori să îmi satisfac latura spirituală, să simt cum fericirea se revarsă din interior. Dupa ce am reuşit acest lucru, aş dori să trec la lucruri mai comune, legate de latura umană. Atunci când sunt fericit, îmi place să mă răsfaţ cu o mâncare bună şi să îmi fac toate poftele, să fiu propriul meu copil care are pretenţii iar părintele i le indeplineşte pe toate. O zi ideală e o zi fără somn, nu aş putea irosi timpul dormind, o zi plină de activităţi, care sa mă încarce cu energie, plină de trăiri frumoase, satisfacţii spirituale şi de ce nu, materiale. Casemi Senin