Elena Costinas reghineanca ce nu lasa iconografia sa moara

Elena Costinaş este unul dintre puţinii meşteri populari ai Reghinului care, după ce, în urmă cu 31 de ani a absolvit o Şcoală Populară de Artă la Piatra Neamţ, şi-a asimilat tot procesul de cunoaştere în domeniul picturii, a început să organizeze cursuri cu ucenici şi să transmită mai departe tainele iconografiei. 

Pe meşterul popular l-am găsit la periferia Reghinului, într-o casă în şantier, lucrând în faţa şevaletului, pictând în vitraliu flori, într-o cameră plină de icoane pe lemn şi pe sticlă în care se simţea în aer un miros puternic de vopsele. Pictura în vitraliu este cea mai nouă invenţie a reghinencei, alături de mărţişoarele croşetate şi felicitările din quilling, declarându-ne că exponatele ei vor fi
expuse în premieră în acest an la cea de-a VI-a ediţie a ,,Balului Însuraţilor”.

Elena Costinaş a avut întotdeauna un suflet puternic, înclinat spre credinţă, trăsături care au determinat-o pe artistă de-a lungul anilor să doneze o serie de icoane şi epitafuri religioase la mai multe biserici şi chiar să execute la comandă icoane pentru prapori. Astăzi, o parte din lucrările Elenei pot fi urmărite pe internet, motiv pentru care multe
dintre cele mai interesante au fost vândute de artistă în afara graniţelor ţării, ajungând în Franţa, Italia,
Grecia şi S.U.A. Cea mai dificilă lucrare a artistei este o icoană de 1 m x 60 cm, care o înfăţişează pe ,,Maica
Domnului cu pruncul Iisus”, realizată după o icoană făcătoare de minuni pictată pe lemn de brad cu foiţă slagmetal, la care lucrează de mai bine de un an şi care încă nu este finalizată. Elena Costinaş este o
femeie cu un har divin, înconjurată de o aură de nobleţe şi de o puritate pe care o întâlneşti doar la persoane cu totul şi cu totul speciale. S-a născut la 8
decembrie 1960 în localitatea Roznov, lângă Piatra-Neamţ. Cu sprijiul părinţilor, a surorii şi la îndemnul
regretatului părinte duhovnic Ioanichie Bălan, a
început să picteze icoane pe lemn şi pânză, pe care le-a donat unor lăcaşe de cult sau le-a făcut cadou celor dragi, de la care a şi primit numeroase încurajări. În 1976, pe când era elevă, Elena l-a cunoscut pe
Traian, din comuna Sânpetrul de Câmpie, care îşi făcea
stagiul militar la Piatra-Neamţ, de care s-a îndrăgostit şi căruia a acceptat să îi devină soţie după ce acesta a curtat-o timp de şapte ani, dăruindu-i doi copii, pe Ciprian şi Ionut.

În 1999, Elena s-a mutat cu familia la Reghin, la dorinta soţului de a fi mai aproape de fraţii săi. Ajunsă pe meleaguri reghinene, Elena s-a
angajat la o fabrică de industrializarea lemnului unde, după doi ani de muncă a fost diagnosticată cu astm bronşic, cauzat de praful de plop inhalat la locul de muncă, fiind nevoită să se pensioneze… Şi, cum un necaz nu vine singur, în martie 2006 soţul Elenei şi-a pierdut viaţa într-un accident rutier, moment care a răvăşit-o extrem de puternic... După cumplita
tragedie, Elena a rămas singură cu doi copii, pensionată pe caz de boală, cu o casă în construcţie, credite la bănci şi fără niciun sprijin. Încercată de soartă atât de crud, femeia şi-a găsit liniştea în pictură şi a început să picteze din ce în ce mai mult icoane cu diferite teme biblice. Dacă în 31 mai 2005, Elena organiza prima expoziţie personală de icoane pe lemn şi flori pe pânză intitulată ,,Culori îngenunchiate”, în decursul a 7 ani a devenit meşterul popular cu cele mai multe icoane pe lemn în ulei i acril şi pe sticlă din Reghin, având un portofoliu care se apropie de 20 de expoziţii personale sau de grup.

Este membru fondator al Asociaţiei „Moşteniri Mureşene”, activează în grupul de artă religioasă ,,Deisis” şi în 10 ianuarie 2008 s-a înscris în „Asociaţia Artiştilor Plastici Mureş” la îndemnul artistului Călin Bogătean, unde a intrat în contact cu artişti plastici consacraţi, alături de care a participat la expoziţiile organizate de asociaţie în judeţ şi în ţară.
În ultimii cinci ani, icoanele sale au fost apreciate de mai mulţi critici de artă iar talentul i-a fost recompensat cu mai multe diplome la expozitii, târguri şi festivaluri, obţinând numeroase diplome şi premii la numeroase manifestări cu specific, dintre care amintim: Târgul Meşteşugarilor din Reghin, Sărbătoarea Vinului şi Artă Meşteşugărească Tîrgu-Mureş, Festivalul Comunităţilor Mureş-Căliman, Expoziţia Judeţeană de icoane şi obiecte de cult, ediţia a-XVII-a, Festivalul de Artă Populară “Lada cu zestre”, găzduit de
platoul de la Curtea Domnească din Piatra-Neamţ sau Expoziţia Naţională „Patimile şi Învierea Mântuitorului în creaţia populară” din Bucureşti. Lemnul îmbinat din paltin şi plop, acril,
uleiurile, pânzele, pensulele şi materialele cu care tratează lemnul sunt foarte scumpe, artista le achiziţionează doar când îşi permite pentru că puţini iubitori de artă mai sunt interesaţi astăzi de icoane adevărate, majoritatea preferând „chiciurile autocolante”.

Asta însă nu o descurajează pe artista care continuă să pună o parte din sufletul ei la fiecare lucrare, fiecare pictură fiind un unicat… ”Sunt zile în care pictez 10-12 ore iar la icoane de dimensiuni mari muncesc chiar şi două săptămâni, dar mă încarc cu energii pozitive după ce termin fiecare lucrare şi cred că talentul meu e un har de la
Dumnezeu”. Preţurile la care îşi vinde tablourile sunt foarte mici în comparatie cu
costurile la care se ridică investiţia în materiale, accesorii şi soluţii de tratare a lemnului, o icoană fiind vândută cu sume cuprinse între 50 lei şi 150 de euro.

Începând cu 2005, Elena a participat la mai multe tabere de iconografie, organizate în Lăpuşna, Topliţa, Sighişoara sau Bacău, după care a început personal să organizeze
cursuri cu ucenici, pentru a transmite mai departe generaţiei
tinere din tainele iconografiei. Primele cursuri de iconografie le-a
realizat în cadrul Casei de Cultură a Tineretului ,,George Enescu” cu
sprijinul nepreţuit al directoarei de atunci, Sorina Bloj, a
coordonat Tabăra de Pictură ,,Fundaţia Laurenţia” la care au luat parte 72 de artişti, apoi a continuat cu o tabără la Botoşani
pentru copiii orfani şi defavorizaţi, iar din anul 2012 predă săptămânal cursuri de iconografie în Bistra-Mureşului, unde în 6 ianuarie a primit din partea preotului iconom stavrofor Sergiu Andone, „Diploma de excelenţă pentru contribuţii aduse la promovarea valorilor spirituale şi tradiţionale ortodoxe româneşti în rândul copiilor”.

,,Dacă nu reuşim să fim promovaţi la adevărata valoare nu putem educa nici noi generaţiile viitoare. Încă noi mai avem ce arăta şi ar fi bine să prezentaţi astfel de oameni care au păstrat lada cu zestre şi nu au lăsat să se piardă o serie de comori, pe care le pot lăsa ca o moştenire spirituală generaţiilor viitoare.” a declarat pentru ,,Reghinul Nostru”, Elena Costinaş.