ELENA TODERIC O PREOTEASA MODEL

Pentru a deveni preot, viitorul slujitor al altarului trece printr-o şcoală care îl pregăteşte în acest sens. Nu există însă o şcoală pentru soţia preotului, deşi a fi preoteasă nu este doar un statut social, ci o misiune care cere foarte multă responsabilitate. Elena Toderic este cu siguranţă una dintre acele preotese care şi-a asumat rolul în cel mai mai adevărat sens. Elena este o femeie acoperită cu pojghiţă de optimism, idealism şi dragoste de libertate, însă ca soţie de preot a fost implicată în traseul de viaţă, putem spune fără un ,,preaviz” asupra condiţiilor la care a fost obligată să se adapteze. Şi-a luat viaţa în piept, aşa cum a primit-o, şi s-a străduit să trăiască frumos, cu tact şi înţelepciune. S-a postat în mod natural în avangarda de mamă, şi-a responsabilizat copiii şi a reuşit să transforme familia sa într-un grup de aspiraţie şi nu de presiune, evoluând spre un model de familie care trăieşte în pace şi armonie. Întrebată ce înseamnă pentru ea, luna martie, preoteasa a recunoscut că iubeşte primăvara pentru pe care sufletul ei îl primeşte în fiecare an când ea începe să deschidă liliacul ,, Aştept primăvara, cum aştepţi după o noapte nedormită sau cu multe coşmaruri şi febră, dimineaţa. E un nou început, iar eu sunt persoana care are nevoie mereu de noi începuturi pentru a căpăta energia să treacă peste trecut”, explică preoteasa.

A văzut lumina zilei în satul Vătava, în 14 februarie 1955. În anul

1972, pe vremea când era elevă la liceul Pedagogic din Târgu-Mureş, s-a îndrăgostit de el, de Dorin, un consătean, student la Facultatea de Teologie din Sibiu. Un semestru au corespondat prin scrisori, apoi s-au reîntâlnit acasă la Vătava, iar după un an şi jumătate de relaţie şi-au jurat credinţă veşnică şi s-au mutat pe Valea Mureşului, după ce soţul ei a fost hirotonit pentru o parohie din comuna Stânceni. Acolo a locuit patru ani şi tot acolo au venit pe lume cei doi copii ai familiei Toderic: Valentina Monica, în 27 august 1975, şi în 29 aprilie 1977, s-a născut Tiberiu Ciprian. Pe când s-au acomodat cu obiceiurile şi tradiţiile zonei, a trebuit să îşi urmeze soţul într-o altă parohie pe Valea Gurghiului, în comuna Hodac, unde a fost trimis. ,,În Hodac am  locuit 17 ani şi acolo am avut posibilitatea să intru în învăţământ ca suplinitor şi apoi să îmi perfecţionez studiile, însă am optat pentru a-mi îmi educa copiii şi a le modela sufletele. Am fost foarte responsabilă în ceea ce priveşte modul în care mi-am pregătit copiii pentru viaţă. Eu aşa am fost învăţată acasă, şi la facultatea de teologie profesorii îi spuneau soţului meu ,,Casa preotului are pereţi de sticlă, deci tot ce faci în intimitate se află şi se ştie. Aveţi mare grijă cum vă creşteţi copiii, pentru că voi trebuie să fiţi exemplu pentru comunitatea în care locuiţi”, declară preoteasa.  

Familia Toderic a ajuns la Reghin în urmă cu 20 de ani pentru a salva o parohie

În 1994, Elena a ajuns la Reghin, urmându-şi soţul, care a fost detaşat, prin transfer ,,în oraşul viorilor”, pentru a salva parohia ,,Petru Maior”, deoarece preotul de acolo intrase în dizgraţia credincioşilor. La Reghin, la sfârşitul anului 2.000, soţul ei, preotul Dorin Toderic, a finalizat împreună cu părintele Damian Ilie lucrările Bisericii ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. După doi ani, la cererea credincioşilor din cartierul Unirii şi cu aprobarea Centrului Eparhial Alba-Iulia, s-a înfiinţat noua Parohie ,,Constantin şi Elena", la numărul 44 A, la ieşirea din cartier spre Topliţa, unde din 2012 soţul ei slujeşte. Preoteasa îşi aminteşte că primele slujbe soţul ei le-a oficiat în aer liber, printre blocuri, din primăvară până în vară, iar apoi la parterul unui bloc, unde a închiriat un spaţiu. ,,Până la urmă, prin amabilitatea organelor locale şi a fostului primar Marian Traian, soţul meu a obţinut o suprafaţă de 9 ari de teren, unde a fost ridicată o capelă provizorie, unde s-au oficiat slujbele, până la ridicarea propriu-zisă a lăcaşului de cult. Parohia numără astăzi 500 de familii de enoriaşi, o parte din cartier, plus cei din noile case construite pe bulevardul Unirii. ,,A fost greu, am venit de la Hodac, în chirie, în Reghin şi ne-am reluat viaţa de la zero. Am achiziţionat un teren şi, cu banii obţinuţi pe vinderea unui apartament pe care îl deţineam, am început să construim o casă, în 1 mai 1996. Toate acestea în paralel cu construcţia unei noi biserici. În 15 noiembrie 1998 ne-am mutat după multe sacrificii şi eforturi, în casa noastră, cu condiţii minine de trai”, îşi aminteşte preoteasa. Fiind o ,,vărsătoare”, cu un simţ practic foarte dezvoltat, avidă de mişcare şi de nou, în urmă cu 15 ani, Elena Toderic a început cu paşi mărunţi să demareze o mică afacere de familie, acasă, având ca  obiect de activitate producerea pastei de măcieşe. A început cu utilaje improvizate şi a ars fiecare etapă a dezvoltării producţiei gradual, prin documentare şi experimente, pe pielea lor. A obţinut certificat de producător şi, chiar dacă la început tocau măceşele cu maşina de tocat carne, în primul an cu bani obţinuţi şi au achiziţionat gresie în bucătărie.  După câţiva ani  de muncă, au ajuns să îşi permită achiziţionarea de utilaje performante cu ajutorul  cărora, într-un sezon bun, a ajuns să producă chiar şi câteva tone de pastă. Astăzi, cea mai mare parte a producţiei, familia Toderic, o comercializează în pieţele din Braşov, unde are o mare căutare pasta de măcieşe de la Reghin, care are şi un slogan cu tentă religioasă ,,Mare grijă la lăcomie”. ,,Astăzi nu ne bate nimeni la calitatea pastei de măcieşe. E o bunătate, această pastă are o mulţime de proprietăţi. Avem un produs natural 100%, obţinut prin metoda de pasare a pulpei fructului măceş, cu un bogat conţinut de vitamine: C, B1, B2, K şi fibre. Totodată puţini ştiu că datorită conținutului de substanțe nutritive, măceșele sunt benefice în perioadele de suprasolicitare fizică și efort intelectual, anxietate, nevroză, în convalescență după boli infecțioase, răceli sau febră, pentru stimularea poftei de mâncare și creșterea rezistenței organismului” declară preoteasa.  Copii mei şi au ales profesii care au menirea să apere dreptatea 

Elena are 40 de ani de căsnicie alături de preotul Dorin Toderic, care slujeşte la biserica din cartierul Unirii, ce poartă hramul ,,Constantin şi Elena”. Locuieşte în Reghin de 19 ani, pe strada Măcieşului, şi mai are un vis, gemul de măcieşe pe care îl fabrică la Reghin să devină marca înregistrată a familiei Toderic. Elena şi-a acceptat destinul şi a înţeles că preoteasa nu trebuie să fie cu nimic mai mult decât trebuie să fie orice femeie creştină. Ea este responsabilă în faţa Sfintei Treimi atât pentru propria familie, cât şi pentru orice atitudine sau faptă care îi influenţează pe cei care văd în ea fie un model de viaţă creştină, fie un argument pentru a păcătui. Astăzi are o împlinire fără margini când vorbeşte despre copiii săi. Valentina Monica a absolvit o facultate de Drept la Cluj şi a ajuns avocat stagiar, iar Tiberiu Ciprian a absolvit o Academie de Poliţie la Bucureşti, astăzi fiind un ofiţer de nădejde în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Mureş. ,,Ambii copii şi au ales profesii care au menirea să apere dreptatea, siguranţa persoanelor şi drepturile legitime ale cetăţenilor. Mă bucură acest lucru, înseamnă că eu şi soţul meu, am adus plus valoare societăţii prin educarea copiilor noştri”.