Portret de campion, Horatiu Forgaci

La Campionatul Naţional de Culturism din acest an, reghineanul Horaţiu Forgaci s-a clasat pe locul secund la categoria 90 kg, victorie de prestigiu şi palmares, cu atât mai mult cu cât proaspătul vicecampion abia a împlinit vârsta de 24 de ani!
L-am găsit pe Horaţiu, unde altundeva decît în sala de sport LEX ALY GYM din Reghin, o sală ultramodernă, curată şi bine dotată cu aparatură de ultimă generaţie, unde mirosul fin de transpiraţie se pierdea în susurul unei cascade artificiale, pe un fond muzical abia perceput. M-a cuprins emoţia că am invadat un astfel de spaţiu dar, graba unui grup de tineri bine dotaţi fizic ce se grăbeau spre ieşire m-a trezit la realitate. Am aflat ulterior că erau agenţi de intervenţie ai celei mai mari şi renumite societăţi de pază din zonă, LEX GUARD SECURITY, aflaţi în timpul liber, ce îşi desfăşurau programul de antrenament obişnuit. Din mijlocul lor s-a desprins un tânăr bine făcut care, cu  un zâmbet larg şi o privire prietenoasă s-a prezentat simplu: „Horaţiu. Cred că pe mine mă căutaţi!”
Ne-am împrietenit repede şi, chiar în faţa vestiarului, aşezaţi comozi în fotolii, lângă două pahare de apă plată, am început un dialog puţin timid la început dar, apoi, tot mai însufleţit.

R. Cei care te cunosc te percep ca pe un tânăr cu preocupări specifice vârstei. Puţini, însă ştiu că, în spatele acestor preocupări fireşti stă o muncă titanică, sacrificii de tot felul, tone de transpiraţie...
F.H. Sala de antrenament este a doua mea casă! Aici îmi petrec foarte mult timp şi aici mă simt în elementul meu! Pregătirea fizică nu o întrerup niciodată dar aceasta, ca şi regimul alimentar, are perioade diferite.... După sărbătorile de iarnă îmi fac programul pentru întregul an, iar începând cu luna februarie, concomitent cu intensificarea pregătirii fizice, intru pe un semi regim alimentar, adică sunt foarte selectiv cu tentaţiile culinare şi      nu-mi mai permit niciun fel de exagerare! Mănânc, de regulă 5-6 mese pe zi, la care se adaugă diferite shake-uri proteiece şi o ţin tot aşa până cu 3 luni inainte de un concurs, perioadă în care mă adaptez unui regim foarte strict, axat în special pe carne de pui, peşte, vită şi ouă. Treptat, scot şi carbohidraţii din alimentaţie iar antrenamentele îşi modifică atât consistenţa cât şi frecvenţa. În această perioadă fac cel puţin două antrenamente pe zi, unul dimineaţa, înainte să merg la muncă şi unul sau două seara. De nopţi pierdute, discoteci sau cluburi nici nu poate fi vorba în acest interval.    Apoi, vine perioada cea mai grea, care începe cu două săptămâni înaintea oricărei competiţii, când oboseala acumulată se simte tot mai asiduu iar dezhidratarea îmi dă mult de furcă, asta pentru că, în ultima săptămână reduc drastic consumul de lichide, iar în ultimele două zile îl elimin de tot... Cam asta este o „creionare” extrem de succintă a unei perioade de antrenament şi, dacă vreţi, chiar o „reţetă” a succesului în acest sport, care este culturismul.

R. Dar talentul? Poţi deveni campion fără să ai talent?
F.H.Fireşte, talentul are rolul său bine definit, ca în orice sport dar, în primul rând contează încrederea pe care tu trebuie să o ai în tine, convingerea că poţi realiza ceva şi chiar poţi să te autodepăşeşti în permanenţă, voinţa şi încăpăţânarea de a merge mai departe, de a nu te lăsa pradă tentaţiilor, de a nu renunţa atunci când ai impresia că ai ajuns la capătul puterilor!

R. Cum a inceput pentru tine aventura in acest sport? Cum ţi-ai descoperit această vocaţie şi, mai ales, cum ai ajuns la performanţă?
F.H. Aveam câţiva ani când am văzut la televizor un  concurs de culturism. Am fost foarte impresionat de acele imagini iar după împlinirea vârstei de 14 ani am început să mă antrenez singur, mai mult „după ureche” într-o sală de sport veche. Nu pot să uit că făceam zilnic acelaşi antrenament simplu – piept, braţe şi spate - la aceleaşi aparate! Cam aşa am făcut primii paşi „desculţi” în fascinanta şi interesanta lume a culturismului. Nu au fost prea încurajatori pentru mine dar, cu toate greutăţile, mă simţeam atras de acest sport ca de un magnet! Au urmat apoi şi zile mai bune, am făcut cunoştinţă cu aparate şi tehnici de antrenament moderne, iar eu am intrat într-o altă „dimensiune” a existenţei mele ca sportiv!
 
R. Cine ţi-a îndrumat paşii spre această ramură sportivă şi cine a crezut cel mai mult în tine?
F.H. Primii paşi adevăraţi în lumea culturismului i-am făcut sub atenta  şi generoasa îndrumare a sportivului reghinean Gabriel Toncean, de care mă leagă o strânsă prietenie şi căruia îi port un respect greu de exprimat în cuvinte. El a fost şi este sufletul performanţelor mele, antrenorul meu şi „elixirul” ce îmi dă forţa necesară depăşirii acelui prag care te propulsează spre performanţă. Fără Gabi Toncean nu aş fi reuşit să ajung până aici şi, cu siguranţă, viaţa mea ar fi fost alta. El a avut întotdeauna încredere în mine şi mi-a insuflat acel sentiment de siguranţă, acea putere de a merge mai departe şi acea dorinţă de a învinge. Îi mulţumesc şi pe această cale şi doresc să îl asigur că nu îl voi dezamăgi nici de acum încolo.
Fireşte, familia mea mi-a fost aproape tot timpul iar mama şi sora mea m-au susţinut şi încurajat atât cu prilejul competiţiilor la care am participat cât şi la respectarea programului de antrenament şi a regimului alimentar impus.

R. Este culturismul un sacrificiu? O muncă imensă pentru glorie puţină?
F.H. În primul rând, tot ceea ce fac în acest sport o fac din plăcere, dintr-o pornire care vine din adâncul fiinţei mele şi care simt că mă defineşte pe mine ca om, mă împlineşte şi mă înnobilează. Fireşte că putem vorbi şi de sacrificii, cum am făcut-o deja, dar acestea fac parte din „scenariul” oricărei performanţe, iar gloria o puteţi citi pe faţa mea. Ce poate fi gloria decât o dovadă a valorii iar valoarea ţi-o dă mulţumirea de sine, satisfacţia lucrului făcut temeinic şi, ca să ne descreţim puţin frunţile, am să-l citez pe Napoleon care spunea că „gloria este trecătoare, pe când anonimatul este veşnic!”
       
R. Ai mai cochetat si cu alte sporturi?
F.H. Ca orice tânăr dinamic şi plin de energie nu puteam să nu bat şi la porţile „regelui” fotbal, căruia i-am „slujit” de la vârsta de 7 ani până la 14 ani! În paralel, am făcut box şi bodybuilding dar, câştig de cauză l-a avut tot culturismul! Oricum, tot ce am acumulat practicând aceste sporturi mi-au prins bine pe parcurs şi m-au ajutat la definirea personalităţii mele ca sportiv!

R. Acoperă culturismul toate valenţele tale de tânăr? Ce faci în timpul liber sau, mai bine zis, dispui de aşa ceva?
F.H. Nu stau toată ziua în sala de sport, fireşte! Sunt angajat la una dintre cele mai puternice firme de pază şi protecţie din zonă, LEX GUARD SECURITY unde nu am timp să mă plictisesc şi unde lucrez cu deosebită plăcere. În rest, caut să mă organizez în aşa fel încât să nu mă „rup” de celelalte activităţi specifice vârstei. Îmi place să-mi petrec timpul liber alături de prietenii mei, cu care facem frecvente ieşiri în aer liber iar cea mai plăcută şi relaxantă activitate este călăria! Ocazional, mai intru şi în câte un club, tot de dragul prietenilor, dar prefer cinematograful!

R.Hai să fim un pic mai direcţi. Ce ai simţit când te-ai văzut vicecampion naţional, surclasându-i pe alţi sportivi valoroşi care, cum era şi firesc, aspirau la o asemenea titulatură?
H.F. A fost un vis împlinit şi, iertată-mi fie lipsa de modestie, meritat! Am muncit enorm cu gândul la această importantă competiţie şi nu am neglijat niciun detaliu! După terminarea probelor mă simţeam epuizat total şi nu-mi mai doream nimic altceva decât să mă odihnesc dar, decizia arbitrilor m-a făcut să mă remontez în câteva secunde. Nu credeam că pot fi capabil de aşa ceva! Acum sunt mai conştient de ceea ce fac şi, fireşte, mult mai motivat.

R. De unde atâta ambiţie?
F.H. Ambiţia vine de la faptul că îmi place foarte mult ceea ce fac iar acest lucru mă îndepărtează oarecum de ambiţie, ghidându-mă către vocaţia autentică, perspectivă din care lucrurile se simplifică foarte mult.

R. Această pasiune a ta, în care crezi cu tărie, dovada fiind rezultatele de până acum, ţi-a schimbat viaţa?
F.H. Categoric! Tot ceea ce fac în prezent se raportează la activitatea mea sportivă. Disciplina, răbdarea, tenacitatea, sunt noţiuni esenţiale care mi-au devenit familiare abia după ce am început să desluşesc cu adevărat tainele culturismului şi nu cred că exagerez dacă afirm că aceste virtuţi omeneşti îşi găsesc cel mai bine împlinirea în sport.

R. Ce vise ai? Ce planuri de viitor are vicecampionul Romaniei la culturism, Horatiu Forgaci?
F.H. Am multe planuri şi proiecte de viitor! În primul rând, doresc să confirm faptul că titlul de vicecampion al României la culturism nu a fost o întâmplare! Vreau deci să evoluez cât mai mult în acest sport şi, fireşte, să cuceresc şi titlul de campion naţional. Odată realizat acest obiectiv, pe termen scurt aş spune, urmează alte proiecte, mult mai îndrăzneţe, legate de participarea la unele competiţii internaţionale, de care vom discuta la timpul potrivit.

R. Ai vreun model în viaţă?
F.H. Cum am mai spus-o în acest interviu, cel care mi-a îndrumat paşii spre culturism este Gabriel Toncean, un bun sportiv şi antrenor deopotrivă căruia îi datorez o bună parte a succesului meu. El este modelul meu în viaţă şi doresc din tot sufletul să îi calc pe urme. Mă consider norocos că am avut ocazia să colaborez cu un astfel de om care a crezut în mine şi m-a sprijinit necondiţionat în tot ceea ce am făcut.